O suprasarcină a opțiunilor

Există o atît de mare varietate de produse pe piață în ziua de azi încît a cumpăra un lucru devine un proces atît de complicat! De la blugi la jucării sau laptop-uri. Mă gîndesc că acum mai bine de-o jumătate de secol, cînd țările din Europa, chiar și cele din spatele cortinei de fier, se aflau în plin boom economic, nu existau atît de multe lucruri, nici atîtea mărci, nici atîtea colecții și modele, iar oamenii aveau de fapt iluzia că trăiesc bine, însă în realitate poate se mulțumeau cu mai puțin și astfel nu simțeau lipsurile. În anii șaptezci însă cornul abundenței a început să dea pe afară iar societatea de consum a explodat. Au apărut crizele, mult urîții ani optzeci ai neoliberalismului, la care mă gîndesc fără niciun fel de nostalgie. Pe de altă parte, a avea varietate e un lucru pozitiv, deși asta-i face pe oameni clar mai nefericiți, chiar dacă a căuta un lucru ia atît timp. Dacă omenirea va ajunge la un stadiu în care nu va mai fi nevoie de bani (scenarii: vor lucra agenții IT cum anticipează nebunul de musk sau va exista o intervenție extraterestră, ca-n romanul SF Childhood's End), atunci cum s-ar asigura ca fiecare om să aibă ceea ce dorește? Nu-mi imaginez deloc. Un venit minim garantat da, e un concept interesant, dar diferit.

Căutam de ceva vreme un laptop. Un HP sau un Dell, altceva nu mă interesa. Am un Lenovo la servici și m-ar făcea să mă gîndesc la el, plus faptul că e o firmă chinezească, care deci îmi provoacă greață. Nu mi-am mai cumpărat un laptop de foarte mult timp, din 2011, și eram tot pe Windows 7, fiindcă nu se putea trece la 10, la care nu mai apăreau update-uri de mult timp, și la care în ultimii ani ventilatoarele vîjîiau destul de tare. Îmi amintesc că pe atunci erau mai ușor de găsit. Sau poate nu eram eu atît de exigent, pentru că atunci nici nu am luat unul prea grozav, mă intersa în primul rînd ca hard disk-ul să fie încăpător, asta în detrimentul portului ethernet gigabyte. Dar i-am făcut un upgrade de memorie. Acum mai bine de un an apăreau procesoarele Intel Arrow Lake în acealși timp cu Lunar Lake, avînd însă arhitecturi diferite. A durat mult pînă au ajuns să echipeze laptop-urile, parcă mai mult ca de obicei, sau poate așa percepeam eu, care căutam, pasiv, din cînd în cînd, dar cel puțin mă interesam. Iar la noi în Europa au ajuns tîrziu, iar în țară și mai tîrziu, prin vară, dar se vindeau atît de repede, că nu le vedeam niciodată în stoc. Primele apărute au fost cele de la Asus, nu știu de ce la marca asta au apărut mai repede, poate are legătură cu faptul că procesoarele se fabrică de TSMC. Dar nici nu cred că sunt testate ca lumea. Și pe măsură ce căutam mă stresam că nu găseam. Mă gîndeam uneori să iau orice, cu inflația asta și cu crizele economice, amenințările războiului și dictatura fascistă care bate la ușă și de care abia am scăpat la alegerile de anul trecut, voiam să fiu asigurat că am ceva și pentru vremuri de restriște. Christine Lagarde avertiza și la o posibilă criză a strîmtorilor (Taiwan, Yemen, Panama). Dar au trecut lunile și tot nu găseam în magazinele nostre online. Iar de pe site-ul producătorilor nu se poate comanda la noi. Se vindeau atît de bine în occident? Nici pînă azi nu am aflat răspunsul. Sau cererea era mică și se produceau puține, și din cauza crizelor chipurilor (nevoia de chipuri mai ales în centrele de date și cele de antrenare AI, care depășește producția, și care a dus la finalul anului la încă o scumpire a memoriilor RAM și de SSD, care se estimează că va continua anul acesta). Mai multe țări europene au anunțat că vor construi fabrici de chip-uri, oare se vor materializa? America lui Trump de asemenea. În fine. Dar întrebarea cea mare era ce model de laptop să-mi iau? Procesorul Lunar Lake e mai eficient energetic, silențios (lucru care este sine qua non pentru mine), are NPU cu 48 de tops, deci AI (deși Satya Nadella a spus că recunoaște că integrarea Copilot-ului e un "mess", ca orice tehnologie nouă), mai lent la aplicațiile single core, are memoria de frecvență mai mare, asta în general, integrată în procesor - dar Intel a afirmat că la generațiile viitoare nu vor mai face asta, din cauza costurilor ridicate, așa că poate nici nu se vor mai dezvolta drivere pentru Windows, placă video integrată mai rapidă. De altfel HP și Dell recomandă instalarea driverelor de pe site-ul lor, nu cele ale Windows-ului iar pe Reddit am văzut mulți care spuneau că e o diferență mare de viteză și eficiență. Deocamdată se poate fără Copilot, dar în viitor? Poate că în viitor va fi ca și cu televizoarele 3D care erau în mare vogă acum mai mulți ani, dar acum nimeni nu le mai caută. Dacă nu folosești NPU-ul decît la task-uri AI și nu le pui la treabă și pentru sarcini obișnuite la sistemului de operare. Se poate face oare asta? Iar Arrow Lake continuă arhitecturile precedente, e o iterație obișnuită, dar pe 3nm (care cică nu e de fapt chiar 3nm), o memorie upgradabilă, deși eu sper să nu fie nevoie, oricum căutam cu 32GB, nu mai puțin. Și hard-disk-ul de 1 TB, pt. că oricît de mare ar fi, parcă niciodată nu e de ajuns. Și nu mă intersează o placă video dedicată. Apoi laptop-urile din ziua de azi sînt atît de zgîrcite cu conectorii! MacBook-urile nu au nici un USB-A, iar conectorul Ethernet e din ce în ce mai rar găsibil, o rara avis. Păcat. Și nu se mai fac display-uri de 15.6" inci, iar 14" e parcă cam mic deși parcă te poți focusa mai bine pe un task, iar 16" e cam mare, nu cu mult, cu 1,016 cm, dar mai greu de purtat și din cameră în cameră și mai obositor pentru ochi, asta dacă nu luăm în cont și că poți vedea mai fonturile mai mari). Și cei de la Dell au modificat denumirile modelelor laptop-urilor. Nu mai exista XPS (dar vor fi reintroduse anul acesta cu noile Panther Lake) ci Dell Pro, Dell Pro Max, Dell Pro Plus și apoi am văzut Dell Pro Max Plus care e foarte derutant. Și am citit că toate sunt zgmotoate așa că m-am îndreptat către HP. A, am întrebat și pe ChatGPT și Gemini, desigur, dar mai mult m-a derutat. Eu îi ceream de exemplu un EliteBook cu 255H iar el îmi indica review-uri cu 255U, ori e o diferență. Iar review-urile sunt și ele unele generate cu AI. În rest nici nu există atît de multe review-uri de încredere. De cînd a ajuns Andrew Marc David ăsta un star pe YouTube? Notebookcheck pare ok, asta dacă chiar găsești exact configurația pe care-o cauți, altfel doar extrapolezi. Iar unele reviste pot fi plătite de producători să scrie recenzii pozitive, așa a fost întotdeauna. Pe Reddit pot fi review-uri de la autori ai companiilor concurente. Iar oamenii sunt atît de subiectivi! Gamerii sunt cei mai vocali pe forumuri, dar cum nu mă intersează jocurile, nu am încredere și oricum ei merg pe AMD în general. Nu am mai avut timp să mă interesez și de AMD, am văzut ca de cînd cu Ryzen-ul au crescut mult și iau o cotă mare de piață din ce în ce mai mare de la Intel și sunt și mai eficiente energetic și au mai mulți TOPS. Pînă la urmă mi-am luat un laptop, spătămâna trecută, un HP EliteBook și asta m-a răcorit, în sfîrșit, după atîta timp, parcă mintea mea e mai liberă.

La coadă la librărie

În Cărturești, aglomerație, la coadă la casă. În fața mea, un tînăr, înalt, solid, cu barbă neagră îngrijită, bine îmbrăcat, tot în negru și cu paltonul lung, părea solemn, posibil preot. I-a cerut librăresei o carte. Știu că ăsta e rolul unui librar, să ajute și să îndrume clientul, chiar dacă este la casă. Poate că n-o fi găsit pe cineva disponibil, se poate. Eu nu prea fac asta. Îmi place să hoinăresc printre rînduri și în plus știu să mă descurc foarte bine, mersi frumos, mă uit, așa le zic dacă mă întreabă cînd intru într-o librărie mai liberă, cum sunt mai toate librăriile independente, cele din afara centrelor comerciale. Observ imediat aranjamentul cărților, unde se află situate cele de literatură de exemplu, sau cărțile de young adult, sînt așezate lîngă fantasy, sau cele de artă, de istorie, de filozofie, literatură clasică universală sau generală sau română, sau cărți de timp liber, artă șamd. Ce-i așa greu? Dacă nu ești în stare să citești etichetele cu genurile de cărți, ce cauți acolo? Dar mă rog, alții nu știu, se simt pierduți. Unii nu au nici cea mai vagă idee nici ce să cumpere, ar dori ceva nedefinit, cred că au ei o nevoie interioară neexprimată, ceea ce e bine, că unii n-o au nici pe aia, dar ei nu cunosc pe nimeni, n-au auzit de nici un scriitor, de nici un titlu, decât de Pleșu că ăsta mai apare pe la televizor, cum e o colegă proastă de-a mea, chiar super-proastă, super-mega proastă, dar foarte bine văzută în firmă de manageri și asta doar din motive care țin de inversarea valorilor din țara noastră. Așa. Dar să revin. Și tipul ăsta i-a cerut librăresei o carte iar ea a căutat-o pe calculator, a găsit-o în stoc și a plecat de la casă să i-o aducă. Cale lungă, pentru că din fericire Cărtureștiul din Mall este destul de mare, nu chiar atât de mare ca Feltrinelli, dar oricum mare după standardele din țărișoara asta mare care se află pe ultimul loc în UE ca nr de cărți citite anual pe cap de locuitor. Ooh, mai bine mă puneam la altă casă, mi-am zis. Aglomerația la cumpărături îmi cauzează nervozitate, de fapt cui nu? În final tipa i-a adus-o. Era aia cu Fîrtații Karamazov de la Corint. Evident, mi-am spus, cititorii acestor lucruri nu prea se descurcă în librărie. Eu stăteam în mînă cu voluminosul volum cu coperță roșie, pe care scrie cu litere de-o șchioapă Secretul secretelor de Dan Brown, care nu e cine știe ce ca literatură, recunosc, dar n-am nicio jenă s-o citesc și chiar s-o recomand și chiar mă gîndesc că mai poate ascute puțintel mintea, poate nu i-ar strica solemnului cu Dostoievski să-și mai diversifice o țîră lecturile. Dacă o fi citind el ceva și nu s-a aflat în librărie doar așa, c-o fi auzit de undeva de pe niște site-uri mucegăite de cultură. Dar asta-i o părere strict personală. Și mai am una: de ce-aș citi eu un scriitor naționalist rusnac împuțit, și încă din ăla cu viziune mistico-mesianică, un admirator la autocrației țariste, un anti-occidental și care era în viața personală dependent de jocuri de noroc? Îmi amintește puțin de cineva, un alt dobitoc sinistru celebru care-o candidat la șefia statului. Deci nu mă interesează. Prefer un roman cu o structură, care te duce undeva, nu rătăcește printre elucubrații care frizează schizofrenia. De altfel anul trecut, înainte de  alegeri, am aruncat toate cărțile lui Dosto din biblioteca mea, așa cum mi-am aruncat toate cărțile lui Eliade. Inițial voiam să le duc în boxă, dar cică nu e voie să se țină lucruri inflamabile acolo. Deci direct cu ele la ghena ecologică cu cartelă. Astfel mi-am mai eliberat puțin spațiu, că nu stau bine deloc cu spațiul liber, le mai înghesui și-n dulapurile de haine, în cutii, că mă ceartă maică-mea cînd vine pe la mine și inevitabil își bagă nasul în lucrurile mele, cum îi place ei. Anul ăsta mi-am propus să-mi iau mult mai puține, oricum mai am vreo două sute necitite. A, și tot legat de cartea pe care mi-am cumpărat-o. După vreo două săptămîni am văzut-o în online, tot la Cărturești, versiunea cu autograf a lui Dan Brown, și deși îmi cumpărasem deja un exemplar, simțeam că trebuie s-o comand și pe asta. OK, sunt mai mult inițialele autorului, nu baș semnătura și este pe un sticker lipit în interior, am fost puțin dezamăgit la început, dar apoi mi-am zis că mă mulțumesc și cu atît, în fond ce șanse aș avea să-l prind eu pe autorul Codului lui Da Vinci și în plus de ce să fiu rău?