La coadă la librărie

În Cărturești, aglomerație, la coadă la casă. În fața mea, un tînăr, înalt, solid, cu barbă neagră îngrijită, bine îmbrăcat, tot în negru și cu paltonul lung, părea solemn, posibil preot. I-a cerut librăresei o carte. Știu că ăsta e rolul unui librar, să ajute și să îndrume clientul, chiar dacă este la casă. Poate că n-o fi găsit pe cineva disponibil, se poate. Eu nu prea fac asta. Îmi place să hoinăresc printre rînduri și în plus știu să mă descurc foarte bine, mersi frumos, mă uit, așa le zic dacă mă întreabă cînd intru într-o librărie mai liberă, cum sunt mai toate librăriile independente, cele din afara centrelor comerciale. Observ imediat aranjamentul cărților, unde se află situate cele de literatură de exemplu, sau cărțile de young adult, sînt așezate lîngă fantasy, sau cele de artă, de istorie, de filozofie, literatură clasică universală sau generală sau română, sau cărți de timp liber, artă șamd. Ce-i așa greu? Dacă nu ești în stare să citești etichetele cu genurile de cărți, ce cauți acolo? Dar mă rog, alții nu știu, se simt pierduți. Unii nu au nici cea mai vagă idee nici ce să cumpere, ar dori ceva nedefinit, cred că au ei o nevoie interioară neexprimată, ceea ce e bine, că unii n-o au nici pe aia, dar ei nu cunosc pe nimeni, n-au auzit de nici un scriitor, de nici un titlu, decât de Pleșu că ăsta mai apare pe la televizor, cum e o colegă proastă de-a mea, chiar super-proastă, super-mega proastă, dar foarte bine văzută în firmă de manageri și asta doar din motive care țin de inversarea valorilor din țara noastră. Așa. Dar să revin. Și tipul ăsta i-a cerut librăresei o carte iar ea a căutat-o pe calculator, a găsit-o în stoc și a plecat de la casă să i-o aducă. Cale lungă, pentru că din fericire Cărtureștiul din Mall este destul de mare, nu chiar atât de mare ca Feltrinelli, dar oricum mare după standardele din țărișoara asta mare care se află pe ultimul loc în UE ca nr de cărți citite anual pe cap de locuitor. Ooh, mai bine mă puneam la altă casă, mi-am zis. Aglomerația la cumpărături îmi cauzează nervozitate, de fapt cui nu? În final tipa i-a adus-o. Era aia cu Fîrtații Karamazov de la Corint. Evident, mi-am spus, cititorii acestor lucruri nu prea se descurcă în librărie. Eu stăteam în mînă cu voluminosul volum cu coperță roșie, pe care scrie cu litere de-o șchioapă Secretul secretelor de Dan Brown, care nu e cine știe ce ca literatură, recunosc, dar n-am nicio jenă s-o citesc și chiar s-o recomand și chiar mă gîndesc că mai poate ascute puțintel mintea, poate nu i-ar strica solemnului cu Dostoievski să-și mai diversifice o țîră lecturile. Dacă o fi citind el ceva și nu s-a aflat în librărie doar așa, c-o fi auzit de undeva de pe niște site-uri mucegăite de cultură. Dar asta-i o părere strict personală. Și mai am una: de ce-aș citi eu un scriitor naționalist rusnac împuțit, și încă din ăla cu viziune mistico-mesianică, un admirator la autocrației țariste, un anti-occidental și care era în viața personală dependent de jocuri de noroc? Îmi amintește puțin de cineva, un alt dobitoc sinistru celebru care-o candidat la șefia statului. Deci nu mă interesează. Prefer un roman cu o structură, care te duce undeva, nu rătăcește printre elucubrații care frizează schizofrenia. De altfel anul trecut, înainte de  alegeri, am aruncat toate cărțile lui Dosto din biblioteca mea, așa cum mi-am aruncat toate cărțile lui Eliade. Inițial voiam să le duc în boxă, dar cică nu e voie să se țină lucruri inflamabile acolo. Deci direct cu ele la ghena ecologică cu cartelă. Astfel mi-am mai eliberat puțin spațiu, că nu stau bine deloc cu spațiul liber, le mai înghesui și-n dulapurile de haine, în cutii, că mă ceartă maică-mea cînd vine pe la mine și inevitabil își bagă nasul în lucrurile mele, cum îi place ei. Anul ăsta mi-am propus să-mi iau mult mai puține, oricum mai am vreo două sute necitite. A, și tot legat de cartea pe care mi-am cumpărat-o. După vreo două săptămîni am văzut-o în online, tot la Cărturești, versiunea cu autograf a lui Dan Brown, și deși îmi cumpărasem deja un exemplar, simțeam că trebuie s-o comand și pe asta. OK, sunt mai mult inițialele autorului, nu baș semnătura și este pe un sticker lipit în interior, am fost puțin dezamăgit la început, dar apoi mi-am zis că mă mulțumesc și cu atît, în fond ce șanse aș avea să-l prind eu pe autorul Codului lui Da Vinci și în plus de ce să fiu rău?