Amintiri de vise

Uneori îmi vin în memorie fragmente ale unor vise pe care le-am avut mai demult. Doar fragmente, nu-mi amintesc în totalitate nici unul din ele, sunt doar niște frînturi disparate, însă pe care chiar sînt sigur că eu însumi le-am visat. Mai știu că nici atunci, imediat după ce le-am visat, nu mi le-am notat undeva (niciodată nu fac asta) și că de atunci la multe din ele nici nu prea m-am mai gîndit. La unele însă, foarte puține, din cînd în cînd. În ultimul timp însă îmi revin din ce în ce mai des. Îmi evocă nu doar imaginile, la fel de vii, dar și senzațiile și chiar starea de spirit, toate distilate în cîteva scurte secvențe. Au oare vreo semnificație? Încearcă subconștientul să-mi transmită ceva, au o semnificație ascunsă, sau astea sînt lucruri fără sens? Pentru că unele vise pe care le-am avut în viață s-au dovedit a fi chiar premonitorii, chiar dacă nu imediat în zilele care-au urmat. De unele îmi amintesc mai mult, de exemplu cel în care mergeam de unul singur singur într-un loc însorit și pitoresc, pe lângă un șir de terase la care stăteau oameni fericiți, iar pe cealaltă parte un perete înalt, și m-a apucat un fel de angoasă, o conștientizare bruscă a solitudinii mele. Asta e un exemplu pe care mi-l amintesc acum, sau multele vise cu trenuri, stații și călătorii. Am mai observat că se întâmplă după ce revăd un film sau un serial din perioada respectivă, sau când mă uit la un film, chiar pentru prima oară, dar știu că e din acea perioadă, în special acum cîteva decade. Sau chiar cînd citesc o carte contemporană cu acea perioadă. Am să caut să văd și să citesc mai multe, nu doar cele apărute atunci, ci și a căror acțiune se petrece în acele timpuri, în acea epocă. Mi se reactivează o rețea de vise, în loc de doar amintiri. Dar nu cred că numai asta e. Poate însemna ceva mai mult. Deci. Ceva s-a întîmplat atunci și nu mi-am dat seama atunci și trebuie să mă gîndesc la asta? Nu cred că aș spune că erau vremuri mai fericite, sau nu-mi dau seama, poate doar că aveam perspective mai mari în față, deși aveam destule neliniști și chiar angoase. Mi-e greu să-mi dau seama dacă mă aflu într-o stare emoțională asemănătoare. Ar fi bine ca totul să fi fost doar un vis din care nu m-am trezit de atunci sau viața mea n-a fost chiar atît de rea încît să mă gîndesc la asta cu un fel de nostalgie? Nu am rămas fără vise noi, căci mai am cu duiumul dar evident că nu mi le mai amintesc nici pe acestea, poate nu sunt atît de relevante, deși sînt de date recente, unele chiar foarte recente.