Obsesii

Cred că marele pericol care ne paște este transformarea într-o societatea eminamente agrară, deci de a ne întoarce înapoi la sate, printre țărani, cu tot ceea ce implică asta, deci fără civilizație, fără cafenele, fără teatre, fără muzee, spații culturale, fără librării. Poate de asta îmi și cumpăr atîtea cărți în ultimul timp, ca să am un stoc suficient ca să trec printr-o eventuală glaciațiune a civilizației. Sau cel puțin așa îmi justific numărul mare de cărți pe care mi le-am procurat în ultimul timp. Dar pericolul chiar e real. E mai logic ca să necesite, ca într-un cataclism, doar acumularea de conserve de exemplu sau produse de imediată necesitate, lucruri pe care, conform legii, ești cam obligat să le ai în casă, altfel nu poți trage statul la răspundere. Sau ce-ar fi de exemplu dacă începînd cu o bună zi n-am mai avea Internet? Sau ar deveni excesiv de scump ori pur și simplu s-ar opri, sau centrele de date ar pierde informații? Atîtea lucruri care-au fost publicate exclusiv pe internet ar dispărea! Cunoștințele omenirii din ultimul timp, presa, o bună bucată din istoria recentă din care-ar rămîne doar ruinele. Ca să nu mai zic de amintiri personale, fotografii și clipuri de familie. Am ajuns prea dependenți de internet, mereu cu capul în Cloud. Acest pericol poate avea cauze aleatorii, de la defecțiuni tehnice, virusuri, pene de curent, mergînd pînă la războaie, pe care deocamdată le urmărim la știri, sau măcar o epidemie de prostie, cum ar fi psihoze colective, cum s-a dovedit că se poate întîmpla la diferite alegeri, o furie, o negare a tot ce înseamnă civilizație, din partea unei societăți necultivate, îndobidocite sau strivite de prea multe nevoi nesatisfăcute, ca la o revoluție, dar o revoluție a prostiei, a animalității, a instinctelor primare care vedem că primează prin mentalități anti-intelectualiste, pe care o vedem peste tot și care e încurajată la toate nivelurile, filme, sport, mentalitatea la locul de muncă, și face adepți. Tot prin Internet. Parcă prostia nu era atît de mare atunci cînd revistele (scrise de oameni, cu defecte ca tot ce e omenesc, dar ce a contat e că ideile circulau și ajungeau la alți oameni, care le citeau articolele, nu doar titlurile) chiar aveau ceva de spus și contau și oamenii citeau mai multe cărți în loc să se lase la voia imaginilor. Imagini care devin din ce în ce mai mult generate de AI, deci false. Suntem prinși între sămănătorism și futurism, două curente opuse dar la fel de toxice. Întotdeauna societatea a fost fragilă, să ne gîndim după al doilea Război Mondial, ce procent scăzut din Europa a fost cu adevărat liberă, și totuși a prevelat. Cum anume? Ăsta e un mister. Sau poate nu.