Bilanț 2024

Și anul acesta am călătorit de două ori, o dată în primăvară la Viena, cu trenurile, unde-am stat trei nopți, și de acolo la München pentru o noapte de unde m-am întors cu Lufthansa, iar a doua oară în vară, trei nopți la Roma, tot cu aceeași companie aeriană, iar de acolo am luat un tren Frecciarossa la Veneția, unde-am stat 4 nopți, tot în același loc ca și anul trecut și de unde m-am întors tot cu avionul. Nu am scris încă despre asta, sper să ajung să relatez impresiile luna viitoare, fiindcă sînt proaspete-n minte și mă gîndesc deseori la ele. Nu-mi dau seama dacă e mult sau puțin. Pe de o parte încă de anul trecut mi-am exprimat aici părerea că nu sînt sigur că ar mai trebui să călătoresc, din aceleași motive majore: oboseala și singurătatea. Pe de altă parte mă întorc de fiecare dată plin de amintiri și cu o experiență de viață pe care n-aș putea-o compensa nicicum altfel. Însă nici nu știu dacă-mi lipsește cu adevărat. Așa că pe anul viitor chiar nu prea aș crede că voi mai merge pe undeva, aș cam vrea să stau acasă și să mă odihnesc la maxim. Deși cine știe? Nu m-am întors mai sigur pe mine, cum speram, dimpotrivă, m-au erodat mereu grija drumului, a mîncării, vremii, dorului de casă în care mă vedeam citind, studiind ceva, lucruri care mi se păreau mult mai atrăgătoare.

Acum de exemplu, de Sărbători, am 15 zile libere, din care 6 deja au trecut și încă nu mi-am revenit din oboseala acumulată de-a lungul anului, oboseală care s-a tradus și printr-o lipsă de concentrare la servici, care sper că nu s-a observat. La servici din nou am lucrat la părți ale proiectului pe care nu le-am considerat necesare și care mai mult îngreunează. Dar ce să fac? Au fost disponibilizați cincisprezece la sută din angajați, sectorul merge prost. Oricum, m-am stresat. Am continuat să merg la sediu de două ori pe săptămînă, iar cînd a fost caniculă, am mers uneori în fiecare zi. Nu am avut timp să studiez nimic din ceea ce mi-am propus anul trecut, nici pentru servici, nici limba italiană, nici măcar Shakespeare, căruia nu i-am citit și nici studiat cele 15 piese pe care mi le-am propus anul trecut pe vremea asta.

Pe acasă mi s-a stricat centrala de apartament cu gaz, a trebuit s-o înlocuiesc. Mi-am schimbat termopanele în tot apartamentul. Apoi a trebuit să-mi comand un nou fridiger, de clasa B, cu care am avut multe pățanii. L-am comandat de la emag dar, neîncăpînd în lift, dobitocii nu au vrut să mi-l care sus pe scări, așa că l-au luat înapoi. După vreo zece zile l-am comandat nou de la Altex de data asta, dar s-a întîmplat același lucru, l-au luat înapoi. Apoi am sunat imediat (Altex-ul are telefon, nu ca emag-ul care nu are nici unul, are doar un formular online la care răspund în 24h) și nu știu dacă a fost asta sau le-am scris eu pe WhatsApp oferindu-le bani curierilor, așa că au venit pe la șapte seara cu încă trei băieți și l-au cărat. Asta e țara nesimțiților în care trăiesc. Laptop nu mi-am luat, deși îmi trebuie, tot la acesta de 12 ani scriu, bine că merge BitDefender-ul. Tot caut un Dell sau HP (singurele mărci în care am încredere) cu procesor Arrow Lake, dar nu se găsesc, pur și simplu. Și oricum generațiile acestea de procesoare Intel se succed foarte repede, mai des de o dată pe an. Și am nevoie de un laptop, sper ca anul viitor să reușesc să fac rost. Și mi-am cumpărat un iPad Pro de 11 inci, cu procesor M4, un lux la care uneori mă gîndesc că este nejustificat.

Am văzut peste 80 de filme, deci nici măcar două pe săptămînă, și toate în streaming, n-am fost la Cinema, oricît de inspiratoare și de diferită știu că este experiența. Noroc cu Netflix-ul care mai bagă filme europene, franceze, nordice, englezești, deși cam de serie B, dar bune și alea, față de Sky Showtime de exemplu, care zic eu că nu se merită deloc, și care difuzează doar filme de acțiune cu efecte speciale. La Disney+ am renunțat. Iar Max este mai mult Hbo, nu Cinemax. Nu urmăresc nici un serial nou, doar Toate viețuitoarele, mari și mici, sezonul 5, al cărui ultim episod a fost săptămîna trecută, de Crăciun. A, m-am apucat de revizionat The Office și Seinfeld, poate este nostalgia, poate în lipsă de altceva mai bun, alte sitcom-uri mi se par prea forțate. Și Comedieni în mașini la cafea, dar care are multe referințe culturale pe care nu le înțeleg, dar măcar e o chestie cu oameni maturi. Și legat de genul ăsta, mă uit uneori la Dr Becker, cu Ted Danson, pe Comedy Central, dar orele de difuzare sînt aproape imposibile. Anul trecut m-am apucat de Star Trek Next Generation și Discovery, acum am trecut abia de jumătatea ultimului sezon al fiecăruia. Știu, mi-am observat această dualitate între maturitate și copilărie, dar cred că este doar nevoia de povești bune, nevoie care nu ține cont de vîrstă.

Mi-am cumpărat vreo 60 de cărți, dacă nu număr și cărțile de benzi desenate cu Die Digedags in Amerika, pe care, după ce m-am tot gîndit o vreme, mi le-am comandat în sfîrșit de pe Net (asta tot ca să-mi satisfac o dorință care datează din copilărie). Dar nu am apucat să citesc mult. Dacă nu erau alegerile, poate mi-aș fi făcut norma de 30 de cărți citite pe an. Scriitori pe care i-am citit pentru prima dată și de care nici nu mai auzisem pînă anul acesta: Nathan Hill - Wellness, Gabrielle Zevin - Tomorrow, and Tomorrow, and Tomorrow, Emily St. John Mandel - Simfonia itinerată și Marea Liniștii, de altfel și unele din cele mai bune cărți citite anul ăsta, și Ken Follet, Stîlpii pămîntului, cu detaliile din cele o mie de pagini ale sale, care însă m-au cam îngrețoșat, iar de non-ficțiune m-a impresionat Biografia lui Tolkien de Humphrey Carpenter și De-a dacii și romanii de la Humanitas a destul de ciudatului Dan Alexe, interesîndu-mă subiectul de ceva vreme încoace, urmărind postările lui Dan Ungureanu, a cărei carte recent apărută la Cartier, Istoria limbii române se află încă pe lista mea. Editura Litera a scos cîteva cărți de istorie interesante despre imperiul roman și despre Renaștere. Am citit un pic mai multe cărți de literatură față anul trecut, dar nu cu mult. Nu am apucat să citesc clasici, poate din lipsa răbdării sau determinării suficiente. Iar de Shakespeare am citit mult mai puține piese, cam jumătate din cîte mi-am propus aici anul trecut pe vremea asta, să-mi fie rușine. Anul acesta tîrgul de Carte Gaudeamus nu a mai avut loc și-n Timișoara, doar Bookfest-ul, nu știu de ce.

Și nu în ultimul rînd, m-am enervat sau mai bine zis m-am îngrozit în ultima lună și ceva la alegerile de anul acesta (în primăvară au fost localele și europarlamentarele). Știam că dobidocia și influența rusnacă e mare în țara asta, dar nu știam că este atît de mare. M-am uitat săptămîni întregi la dezbaterile de pe Digi24, Euronews și TVR Info sau la emisiunile radio de pe YouTube și podcasturile de la Europa Liberă. Un coșmar. Și apoi anularea alegerilor. Nu vom ști niciodată dacă Elena Lasconi ar fi cîștigat alegerile prezidențiale în turul doi. Îmi place să cred că da. Matematic avea șanse. Practic, proștii de pesediști nu i-ar fi dat toți voturile. Avem cu toții mari emoții pentru anul viitor, cu Nicușor Dan în ecuație.