În compania unde lucrez veștile proaste vin cînd nu te-aștepți. De exemplu, la revenirea din concediu am aflat că un coleg de echipă, cu care mă înțelegeam bine, cel mai bine cred c-aș putea spune, va pleca de la noi de la întâi septembrie. Spun noi, deși nu neapărat c-aș avea un puternic sentiment comunitar, totuși mai vin pe la sediu de două-trei ori pe săptămînă, mai des ca majoritatea, unde lucrez cot la cot cu colegii, mai merg în pauzele de masă la cantină, uneori la cafea în curte, trag cât pot, în fine, deși nu particip deloc la team building-uri. Nu-s prea sociabil, niciunul dintre noi nu prea e. Așa. Am aflat că și-a dat demisia. Știam că la evaluarea aia tîmpită din iarnă, managerul lui l-a plasat în partea din stînga a curbei lui Gauss, cel mai în stînga. Nu cunosc detalii, nici el nu mi le-a dat și nici eu nu i le-am cerut, că nu-s băgăcios, ca majoritatea; în nici un caz din cauza lipsei competenței, de asta-s foarte sigur. Zicea doar că a contat și feedback-ul de la unii colegi - afurisiți sau/și proști și ei/ele, că un om prost nu vede lucurile în perspectivă, asta-i definitoriu pentru un om prost, iar la noi majoritatea fiind tineri și/sau țărani, deci fără cultură și neînzestrați cu subtilități ca să poate să întrevadă consecințele acțiunilor lor, oameni fie netrecuți prin viață, fie degeaba trecuți. Și acest lucru l-a neliniștit, făcîndu-l să-și pună întrebări existențiale. S-a dus săracu' la toate întîlnirile sindicatului, și au fost cîteva și nu doar din alea ținute doar online, încercînd să afle cam ce va fi - nu era singurul în situația asta. A întrebat programele de I.A. ChatGpt, Claude care i-au spus că semnificația a ceea ce s-a întîmplat ar fi că sigur va fi pus pe lista neagră la următoarele concedieri. Nu cred că ar fi fost adevărat, pentru că are doi copii și cred că e și singurul care-și întreține familia și la noi se ține cont de asta. Plus că a început un proiect nou acum, împreună cu alții, la care el l-a luat de la început. Sau s-o fi temut că e dificil și că ar lua și la anul o evaluare negativă? Nu cred nici asta, pentru că mi-a zis că merge suprinzător de bine.
Am mai discutat cu el săptămîna trecută pe Teams iar vineri ne-am și întîlnit la sediu, unde el venea foarte rar și am vorbit cu el în curte. Se duce ca profesor la un liceu din oraș, meserie pe care a mai practicat-o cîțiva ani buni înainte de a se angaja aici, iar din discuțiile cu el în ultimii ani îmi amintesc că-mi părea că ar cam cocheta cu ideea asta de a reveni. Mai are colegi în domeniu, știe cam cît se cîștigă, nici mult, nici puțin, dar calitatea vieții e mai bună și e mai importantă ca nivelul de trai, sînt două noțiuni diferite - ai mai multe vacanțe, ai un mediu mai intelectual totuși, nu faci multitasking, nu ai termene strînse, deadline-uri, lucruri care te erodează în timp, și poți să nu mai ajungi la pensie, deși pînă acolo mai e. Ce cuvînt, pensie, cum am ajuns să ne gîndim la el, cum au trecut anii, 'ca norii lungi pe șesuri'. Dar să revin. Deci practic prin această mișcare el asta a făcut: și-a asigurat viitorul. Putea să mai aștepte și, dacă chiar s-ar fi întîmplat, ar fi luat compensatoriile, însă cică nu prea te întîlnești des cu ocazia asta de a fi profesor aici în oraș. Așa că a dat concurs și a l-a luat. Deci iată că meseria de profesor este mai de viitor, mai de perspectivă față de un job la o companie multinațională din aia fără suflet. E un lucru bun, e bine că intelectualii-s răsplătiți, deși nu e valabil pentru mine, că eu n-am absolut nici o veleitate didactică. Nici domeniul în care lucrăm nu mai deloc e ce-a fost pînă acum cîțiva ani, scade nevoia de oameni, e o criză globală, s-a gîndit și la asta, normal. La compania unde lucrez se cam cere să fii bun la toate, omul renascentist, în total contrast cu lumea actuală, în care prevelează specializarea, mai ales în R&D. Dar asta e cînd ai țărănoi în management. Și în sensul propriu al cuvîntului țărănoi, că toți stau în casele lor împuțite în suburbiile dormitor, adică la țară, unde absolut niciunul nu citește cărți iar la lucru se comportă în consecință, fără niciun tact, că mi se face greață cînd discut cu unii dintre ei. Multinaționalele atrag țăranii, cum remarca subtil și Andrei Manolescu undeva într-un articol din Dilema Veche. Am citit discuții pe Reddit și cam toată lumea de la noi e de acord cu asta, că atunci cînd o companie multinațională vine în țara asta, oricît de bună ar fi ea, în interiorul ei atmosfera se românizează. Asta e. Am pierdut eu în timp și alți colegi, însă acesta era singurul care mă mai întreba ce cărți mai citesc. Mă bucur pentru el, dar pe mine mă îngrijorează și mai tare viitorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu