O aniversare și influențele ei

Fiindcă se apropia aniversarea de 250 de ani a redactării Declarației de Independență a Americii, mi-am propus să citesc celebra carte a lui David McCullough, 1776. Am început-o cu puțin înainte de 4 iulie și nu știam dacă am s-o termin la timp, dar ah, ce captivantă mi s-a părut! Felul în care e scrisă, simți atmosfera locurilor, parcă te afli acolo, în orașele coloniale sau în pădurile imense pline de pericole. Și caracterizarea oamenilor, intri în mintea lor, afli ce gîndesc prin scrisorile pe care le trimit spre casă. Foarte puțin momentul redactării declarației sau despre congres, ci din miezul evenimentelor. Nu idealizează oamenii și prezintă ambele tabere. Cartea asta a apărut în română acum vreo douăzeci de ani și, cu puțin efort, se mai poate găsi prin librăriile online. Eu mi-am cumpărat-o abia anul trecut tot în perspectiva aniversării de luna asta. Îmi aduc aminte de o serie de timbre din 1976, Bicentenarul Revoluției Americane, pe care o colecționam eu în copilărie și la care mă uitam obsesiv. Erau timbre destul de mari, frumos colorate, o serie de reproduceri de artă în același timp, cu tablouri celebre avînd acțiunea în acea perioadă (Washington traversînd rîul Delaware sau G. Washington la Valley Forge). Ciudat, n-am mai găsit clasorul (probabil e prin boxă, dar nu m-am mai dus după el). Și atunci mi-am comandat colecția de pe Net, am găsit-o foarte ușor pe okazii și pe alte site-uri, cu tot cu coliță. Și o serie cu vinietă. Și o serie de patru blocuri. Și neștampilate. Și una ștampilată, cîte patru timbre unite de o vinietă. Nu m-am putut abține să nu le cumpăr. Oricum, trebuia să trec pragul comenzii minime. Am găsit chiar și o serie de (doar) patru timbre apărute anul acesta, mai mici, pe care mi-am comandat-o. Dacă le pui una lîngă alta, seria de acum 50 de ani arată mult mai bine. Nu m-aam gîndit pe atunci că voi avea și ediția din 2026, era un orizont de timp prea îndepărtat ca să-l întrevăd. Dar nu m-am oprit aici. Am comandat și alte timbre apărute la noi atunci, din anii 60, 70 și 80, serii complete, unele cu colițe. Mi-am umplut unul din clasoarele pe care le aveam de atunci. Și atunci mi-am cumpărat și un nou clasor (unde-o să-l mai pun, trebuie să mă gîndesc) un Leuchtturm cu 32 de pagini, 16 file, verde, precum și o pensetă. Asta în timp ce continuam să-mi mai cumpăr și alte timbre. Încă le aranjez și le rearanjez: 5 pagini cu trenuri, locomotive, 6 cu Revoluția Americană (poate reduc la 5, deși nu-mi place ca timbrele să se suprapună niciun pic), 6 cu reproduceri de artă, 1 cu 'mîndra' industrie de la noi, 1 cu arhitectură (care se cam suprapune ca tematică cu industria), 2 cu nave (atît dunărene cît și marine deși cred c-ar mai trebui una), 2 cu aviație, 2 cu timbre uzuale, 6 despre cucerirea spațiului (nici nu știam de Skylab) și una nu știu cu ce, aniversări sau tot industrie). Și mai am și altele, cu vehicule de exemplu, nesortate. Nu credeam că o să mă mai intereseze timbrele vreodată. Sau e mai mult nostalgia, amintirile din copilărie? Anyway, subiectul despre 1776 continuă să mă interseze și mi-am făcut o listă de cărți despre perioada coloniilor americane și a războiului de independnță și am început să-mi comand și cîteva cărți despre acest subiect. În engleză, că la noi n-a apărut absolut nimic referitor la subiect, m-am uitat atent, poate prin toamnă, cine știe, deși mă îndoiesc. Vor sosi cam lent, au un timp de expediție de 14-21 de zile. Sper să-mi sosească săptâmîna asta ca să am ce citi în concediu, adică în prima jumătate a lunii august. Îmi amintesc că rula la tv la noi mai demult un serial, The Young Rebels, care desenau, după fiecare acțiune reușită, inițialele Yankee Doodle. Ce ne mai plăcea la școală! Acum m-am uitat la un serial documentar, The American Experiment, pe streaming, care mi s-a părut slab, și am vizionat Patriotul cu Mel Gibson, care chiar m-a îngrețoșat. Poate și din cauză că acum cam țin cu englezii. Iar cărțile de istorie narativă sînt mai interesante decât orice formă de artă vizuale.