Mă frămîntă situația asta politică. Mi-am tot propus să nu mai urmăresc știrile dar cumva știrile mă urmăresc pe mine și nu le pot evita. Și se întîmplă lucruri interesante. Prostia și răutatea își dau mîna. Avem un blocaj guvernamental generat de încăpățînarea politicienilor, care se comportă infantil, ca majoritatea oamenilor din această țară. Dac-ar fi alegeri anticipate ar cîștiga clar bestiile hauriste, cred că ar putea fi chiar majoritari, pentru că majoritatea populației este bolnavă psihic sau schizofrenică, ca și ei. Și poate va trebui să învățăm rusește și să pupăm drapelul pt. că asta-i interesează pe ei în timp ce țara e la un pas a fi evaluată, downgradată la junk. În timp ce dronele rusnacilor lovesc orașele Ucrainei. În timp ce prețul la energie și la combustibili crește. Nu cred că voi scăpa niciodată de răutatea asta umană de care m-am lovit zilnic de cînd mă știu. Au fost atît de mulți oameni mi-au făcut rău și în școală și peste tot pe unde-am lucrat. Trăiesc într-o țară de mitocani în care majoritatea oamenilor nu citesc cărți, în niciun caz din cauze materiale. Consumul scade, asta și din cauză că cei cu bani economisesc ca să-și cumpere o viloacă împuțită în suburbii. Mai sunt unii altfel, dar extrem de puțini, eu cel puțin nu-i văd nicăieri, poate la televizor sau cînd intru într-o librărie, dar pe ansamblu sînt pesimist cu privire la viitorul acestei țări și al meu. Poate aș vota cu UDMR-ul. Poate asta-i singura soluție, să se dividă țara. De ce n-am trăi într-o țară care e în mod clar mai civilizată față de asta. Sau să se refacă Imperiul Habsburgic, de ce nu facem parte dintr-o cultură și civilizație superioară?
Și mai cred că originea răului în partea asta de lume ține de biserica ortodoxă. Cred că țara ar arăta mult mai bine dacă ar fi un stat catolic. M-am uitat în week-end pe France Info la vizita apostolică a Papei Leon al XIV-lea în Franța. La Paris au fost 800 de mii de oameni care l-au aclamat pe străzi. Iar seara pe Stade de France au mai fost încă optzeci de mii de tineri. Asta este adevărata Franță profundă de care se vorbește și pe care nu prea avem ocazia s-o vedem. Nu mă gîndeam că urmașul Papei Francisc ar putea fi atît de iubit sau că ar mai putea exista un Papă care să fie adulat ca un rock star. Mi-a părut atît de rău cînd a murit anul trecut. Și atunci m-am uitat la ceremonia de la Vatican, cu Zelensky și Trump discutînd pe două scaune în Bazilica Sf. Petru. Francisc era numit un Papă al periferiilor, a fost la Marsilia și în Corsica. Dar poate că e mai bine totuși să vii direct în inimă, în capitală, în fond e o abordare mai incisivă. Și la Lourdes. Oricum, m-a emoționat. Fără arăbeții pe care-i vezi de obicei pe străzi, care au invadat Europa și care scriu cu grafitti sub podurile din Veneția eliberarea prostiei aia de palestina, susținuți de pseudo intelectualii labagii de stînga. Pe de altă parte avem numărul mare baptizaților adulți la catolicism a crescut și crește în Franța ca în toată lumea de altfel, din fericire. Deci mai e o speranță în lumea asta. Iar acest Papă afirmă cu această ocazie: "Franța e o țară cu adînci rădăcini creștine." Sau: "[...] se constată, în Franța ca și în alte părți ale Occidentului, o polarizare îngrijorătoare, un declin al fraternității, al cordialității și al calității vieții sociale, precum și o recrudescență a violenței, a inegalităților și a sărăciei." Așa că afirm: intenționez să mă convertesc la catolicism. Măcar atît.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu