Exceptînd o scurtă perioadă, nu m-am simțit deloc bine în perioada liceului. Asta pînă în ultimul an, cînd am avut o prietenă, o colegă de clasă. La început doar ne plimbam mult cînd ieșeam de la ore, pe străzi, prin parcuri, prin centru. La început nu eram prea vorbăreț dar ea mă accepta așa. Apoi, treptat am început să ne povestim atîtea și atîtea, despre muzică, seriale. Și aveam multe planuri în ceea ce privește viața. Mi-au trebuit luni de zile ca să-mi fac curajul să-i arăt că de fapt o iubeam. Ca și acum, era o toamnă, la început, care s-a transformat în iarnă, timp în care ea deja avusese deja o scurtă relație cu altcineva, de care s-a despărțit. Nu știam atunci, doar intuiam ceva. Apoi am fost împreună puțin, după care, în primăvară, gata, ea s-a întors la ăla și atît a fost. De fapt nu chiar atît, s-au mai întîmplat multe, despărțirea noastră, pe care ea nu a înțeles-o. Nu a înțeles că eu îi dădeam drumul pentru că știam că s-a întors la celălalt și mai erau zvonuri de la o altă colegă, o prietenă de-a ei pusă pe bîrfe. O credeam mai inteligentă, mai intuitivă. Apoi ea a venit la balul de absolvire însoțită, iar eu n-am rezistat acolo decît puțin, și am plecat acasă. Mă gîndeam că nu va observa nimeni, dar au observat, evident, toți. Dar chiar nu-mi păsa. Și nici nu cred că altora le păsa, colegii mei nu erau simțitori, nici unul și nici una, sau cel puțin așa-i consideram eu.
Erau alte timpuri acelea, oamenii, mentalitățile, au trecut o mulțime de ani de atunci, lumea efectiv a uitat cum a fost. M-am mai plimbat și mă mai plimb deseori pe acolo: străzile și arhitectura au cam rămas la fel. Oamenii însă, nu știu, sînt aceiași, s-au schimbat? Și cine-și mai aduce oare aminte, în afară de mine? Mi-aș dori dacă s-ar putea ca pe lumea cealaltă măcar să pot revedea aceste momente, proiectate pe un ecran. Dar acest lucru nu există. Unde s-a dus timpul? Am multe amintiri din astea pe care-aș vrea să le revăd măcar. Acum iată-mă tot aici, în același oraș, stresat de prezent, îngrijorat de viitor. Îi caut fața pe fiecare stradă pe care merg, cred că toată viața am făcut asta, asta înseamnă că am rămas rămas același? Sau există unele lucruri rămîn constante în viață?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu