miercuri, 15 august 2012

Mijloc de august

Îmi spunea cineva că-n luna august nu se-ntîmplă nimic deosebit și c-ar trebui prin urmare desființată din calendar. Eu zic că, din contră, ar trebui s-avem mai multe luni august în fiecare an. Așa c-am hotărît să rămîn în oraș pe toată durata acestei luni, inclusiv în mini vacanța din jurul zilei de 15. În fond, mie și Parisul mi se pare fain în August. Nu-i adevărat că totu-i închis. E mai calm, un pic mai liniștit, ziua e lungă iar oamenii mai relaxați. Cam la fel se poate spune și despre Timișoara. Colegii de dincolo sînt în concediile lor lungi, de o lună (Doamne, ce viață!) iar aici nu ai termene limită. Nu-i atît de lejer încît să poți urmări liniștit un film pe monitor, dar poți petrece cîteva ore citind dintr-o carte de exemplu, măcar cîteva zeci de pagini, sau lucrînd la o analiză pentru o optimizare pe care demult voiai s-o faci dar de care nu te-ai putut ocupa din cauza heirupismului metodologic impus de sus, apoi poți să mergi mai des în pauze, în curtea interioară, sau poți petrece două ore în pauza de masă prin oraș, după ce mai întîi iei prînzul undeva (din fericire ai de unde alege), apoi poți intra într-o librărie, sau la o cofetărie ori, mai bine, la o terasă din Unirii, destul de pustie la acea oră, bînd un frappé cu înghețată, perfect pe arșiță, răcorindu-te la fss-fss-urile instalațiilor de răcire, citind, uitîndu-mă la fetele îmbrăcate sumar, visînd cu ochii deschiși, lăsîndu-ți gîndurile să zboare liber, simțindu-te pentru cîteva momente în armonie cu tot, uitîndu-te la oamenii care trec ca și cum te uiți la nori, zicîndu-ți ce bine că orașul s-a mai golit de țărani urbani și de yuppies est europeni care au plecat la all-inclusive, la mare, în străinătate, departe de tine. Seara poți pleca de la lucru mai repede, nu se observă, toți fac la fel, iar dimineața poți întîrzia lejer, ergo și acasă poți sta pînă mai tîrziu în noapte frunzărind pe Net articolele RSS cu temele tale preferate, jazz, literatură, Franța, sau uitîndu-te la un film pe DVD sau la History Channel, asta după ce-ai citit cîteva pagini dintr-o carte de lectură de vară, chiar dacă nu apare în recomandarea Marianne-Le Magazine Littéraire, revistă care se află deasupra unui teanc măricel care s-a adunat lîngă pat, alături de Jazz News, Auto Retro, Rétro Passion, National Geographic și lîngă cîteva albume de benzi desenate și de cărți. Mă simt încă obosit, nu m-am odihnit complet după perioada petrecută la Paris luna trecută, deși a trecut ceva timp de-atunci. Iar partea și mai bună e că sîntem abia la mijlocul lunii. De ce să-mi fi luat concediul în august, să pierd dulceața provincială a unui oraș toropit, și care pare că se topește ca înghețata dacă nu mă uit atent la el?