Luna asta am ieșit mai puțin prin oraș. Parcă nici nu mai am așa chef, sînt destul de obosit de la servici, la care se adaugă, desigur, o reticență din cauza numărului de cazuri care continuă să crească de la o zi la alta, bătînd record după record. Ieri de exemplu au fost 6546 de cazuri noi, iar azi, fiind sîmbătă, și deci făcîndu-se mult mai puține teste, din motive financiare, 5753. În Timișoara în ultimele 24 de ore s-au înregistrat 283 de cazuri noi. Nu știu cum vor părea cifrele astea peste o lună. Mult, puțin? Pe graficul noilor infectări de la noi nu apare ca existînd un al doilea val, ci o creștere drastică după 15 septembrie, iar curba noilor decese este exponențială. Însă poate că ne aflăm totuși în al doilea val, sau cel puțin așa reiese dacă ne uităm la graficele țărilor din Vestul Europei, iar primul pare mult mai mic pentru că a putut fi ținut sub control prin carantinare. Acum nu se prea mai dorește închiderea totală. Avem de ieri și noi o carantină între orele 22 și 6, ca la Paris. La noi librăriile sînt deschise, nu ca-n Franța, unde doar unele funcționează și doar pe sistemul click and collect, însă oricum au mai mulți clienți decît în țara asta din Estul Europei în care acest obicei al cititului este în general disprețuit.
Franța a ajuns țara cu cele mai multe cazuri de la începutul pandemiei, un număr dublu față de Italia. La ei s-a reintrodus Attestation de Déplacement Dérogatoire. Săraca Franță! Parcă nu era de ajuns, au mai avut parte de două atentate teroriste comise, bineînțeles, de musulmani. Sînt furios. Se tot face apel la toleranță dar nu cred că de toleranță mai este nevoie acum, ci de intoleranță, și nu doar la adresa islamiștilor ci a tuturor musulmanilor. Absolut toți musulmanii din Europa trebuie să fie făcuți să înțeleagă cît mai rapid că prezența lor este indezirabilă aici și că vor trebui să plece în țările împuțite de unde a venit neamul lor blestemat. Primarul Nisei are dreptate: a fost un atentat împotriva creștinismului. Și a mai declarat: "Il est temps que la France s'exonère des lois de la paix pour anéantir définitivement l'islamo-fascisme de notre territoire". Da, legea trebuie schimbată! Simt că lumea în Franța e furioasă și fierbe. Pentru că citesc comentariile lor la articolele din presă. Pînă cînd? Și cred că prea mult se accentuează apărarea secularismului. Ar trebui să se aducă în discuție introducerea integrismului catolic. Poate numai așa se va putea scăpa de sălbaticii de musulmani și de africani care au ajuns să infesteze ca șobolanii toată Franța. Măsuri dure, drastice și concrete. Altfel se va ajunge la o nouă Reconquista. În Argentina, în timpul dictaturii, oamenii de care voiau să scape erau duși cu avioanele și aruncați în ocean. Asta ar fi una din soluții. Dar orice idee este binevenită, numai să vedem că se trece la acțiune. A, și jegul de erdogan mai și întărîtă poporul lui prost și apelează la boicotarea produselor franceze. Nu-mi pare rău de efectele cutremurului de ieri din izmir, care de fapt se numește Smyrna. Nu-i mai rabdă Dumnezeu. În Turcia e nevoie de o lovitură de stat militară, așa cum a mai fost de atîtea ori în istoria recentă. Păcat că cea precedenă a dat greș dar cred că acum ar avea șanse, cu puțin ajutor extern și pe fondul crizei economice. Acuma, depinde de cine va cîștiga alegerile în State. Trump vs Biden. Pe Trump îl văd ca un apărător al valorilor, al culturii Occidentale, fiind clar împotriva celor care doresc dimantlingul poliției și alte aberații, dar relația lui cu escrocii ăia de rocket-boy și putinică e cel puțin ciudată. Se spune că a revitalizat economia prin măsurile lui, dar nu știu. S-a vindecat de coronavirus și de atunci se crede invincibil. Poate fi și efectul steroizilor. Binden cred că poate face mai mult, fiind mai versat în politică, dar accentul pus pe străini și pe emigrație este îngrijorător, chiar repugnant. Ce îmi place la Biden e că e catolic și că se bîlbîie ușor, lucruri care îi atribuie un șarm aparte, și, evident, Obamacare-ul, pe care-l consider cel mai extraordinar lucru din istoria recentă. Și cînd te gîndești la cîte istorie a trăit acest om, anii cincizeci, șaizeci, șaptezeci, optzeci!
Urmăresc zilnic fluxurile de știri, ceea ce nu-mi stătea în fire. Mă îngrijorez și uneori mă enervez cînd văd ce se întîmplă prin lume. Poate e un efect al statului în casă, al izolării, lockdown-ului, confinamento plus presiunea serviciului, despre care nici nu mai scriu acum. Abia dacă mai ajung să citesc două cărți pe lună. E toamnă, am revăzut The Cider House Rules, deși n-am citit cartea încă, nici nu cred c-a apărut la noi, dar se poate citi și-n engleză, trebuie să fac rost de ea dar nu acuma, acuma am altele de citit, și atmosfera de toamnă și din film și de afară m-a dus cu gîndul la foliajul din Canada, apoi din Estul SUA ceea ce m-a făcut să caut pe google cărți a căror acțiune se petrece în Noua Anglie și am găsit Ora de Aur de Ann Leary și Olive Kitteridge de Elizabeth Strout și astfel am aflat și de aceste două scriitoare. Prima carte tocmai am început s-o citesc. Springsteen a scos un nou album, Letter to You cu E-Street-ul. Și Katie Melua - Album no. 8. Nu știu dacă am mai amintit aici albumul lui Thomas Dutronc apărut în primăvară, Frenchy, pe care l-a lansat printr-un concert transmis live pe FB de pe un vaporaș pe Canalul Saint Martin. Un an bun pentru creații muzicale, totuși, nu? În rest, numărul special al revistei Historia dedicat vieții în Dacia Romană merită remarcat. Tot nu mi-e clar dacă zona aceasta de aici de unde sînt acum, zona dintre Mureș, Tisa și Dunăre a făcut totuși parte din Imperiul Roman, măcar pînă la moartea lui Traian în 117, cum am văzut în alte cărți sau Dacia cuprindea doar Banatul montan, cum se arată în revistă. Mă interesează din ce în ce mai mult acea perioadă a istoriei, de fapt istoria Europei, mai veche, nu cea recentă. A reapărut Eu, Claudius, de Robert Graves. Și a mai apărut o nouă carte de Julian Barnes, despre La Belle Époque, Omul cu haină roșie. Și Elena Ferrante! Continui să mă uit la France with Véro - este ghid turistic și face transmisii live streaming pe FB și publică pe YouTube travel log-uri din Paris, e foarte energică și știe atîtea lucruri pe care le povestește atît de fain că îți vine să-ți faci bagajul și mergi acolo. Deși nu se poate acum, dar măcar atît să putem face, să călătorim prin transmisii live sau prin cărți.
