sâmbătă, 25 iulie 2015

Roma flashbacks

Am stat opt zile în Roma, opt zile în care îmi propusesem să văd atît de multe lucruri și am căutat atîte de mult să bifez fiecare obiectiv încît abia am găsit cîteva momente în care să meditez, să mă gîndesc la mine însumi și la viața mea, ceea ce era cel mai important, la urma urmei.

Cîteva lucruri personale: aceeași stînjeneală de anul trecut cînd mă așezam la o masă, sau cînd trebuia să vorbesc cu hotelierii, vînzătorii (magazinele lor cu excepția celor de pe Corso și a gării Termini, sînt atît de mici că nu te poți mișca în voie să-ți alegi) și cu oamenii în general, impresia că nu sînt îndeajuns de bine îmbrăcat (nu se poartă carouri, dar nici tricouri așa simple, care mă fac să arăt copilăros). Căldura, arșița din fiecare zi, hainele care se lipeau de mine, deși în ultima zi hotelierul mi-a spus că săptămîna viitoare va fi și mai cald. Venisem și să mă odihnesc, dar asta nu s-a prea întîmplat, din păcate.

Atmosfera boemă din Trastevere. Ce să zic? Altfel de oameni. Adevărați. De fapt dacă mă gîndesc bine în Paris n-am văzut așa ceva.

Villa Borghese cu aleile sale nu-atît-de-răcoroase, dar de unde nu-ți mai vine să pleci gîndindu-te la căldura din oraș afară. Am stat pe o bancă lîngă lac.

Străduțele din Centro Storico, gen Via de Coronari, cu amestecul de buticuri de artă, restaurante mici și magazine, care mi-au amintit de Paris. De altfel atmosfera din multe locuri seamănă cu cea din Paris. Există și zone luxoase, Via Veneto de exemplu, dar în majoritate atmosfera nu e materialistă.

Clădirile cu fațadele perfecte din jurul Vaticanului, (parcă prefer fațadele un pic scorojite pe care le vezi în tot restul orașului).

Am vizitat peste douăzeci de biserici și toate arată superb pe înăuntru. Catolicismul e sublim. Rolul important al Fecioarei Maria, simbol al purității, orga, băncuțele.

Am petrecut ore întregi prin librării (evident), iarăși păcat că nu știu italiana. Feltrinelli International mi-a dat cîteva idei, romanele lui Elena Ferrante sau fumetti (dar despre asta în altă postare).

Îți trebuie multă imaginație să refaci mental ce-a fost pe dealul Palatin. Bine că mi-am luat adidașii pe acolo și la Forum, fiindcă e mersul pe dalele mari și bombate de piatră, te face să simți fiecare pas reverberînd pînă-n vîrful capului. Și dacă mai adaug arșița...

M-am săturat de uitat statui la Muzeul Capitolin, în care nu țineam neapărat să intru dar mai aveam Roma Pass-ul și mi-era și cald. Mi-a plăcut enorm statuia lui Demetra, cu o parte din spata a capului retezată. Interesante picturile mici înfățișînd scene din Roma medievală, un loc idilic, paradisiac chiar. Apoi sălile cu picturi, mi-a atras atenția Magdalena Penitentă a lui Tintoretto.

Rîul Tevere (nu știu de ce-i spunem Tibru) cu malurile abrupte, cu bălării. Mda, nu te prea poți plimba pe acolo, am văzut unii care făceau jogging, dar locul părea destul de groaznic.

Atmosfera de dimineață din Metro, un amestec egal de italieni și turiști cu bagaje uitîndu-se pe sus la harta liniilor. Asta e greu de descris.

Foarte mult comerț pe străzile de la Nord de Vatican, la început zona doar cu suveniruri, apoi magazine, gelaterii, restaurante. Era undeva o piață agro acoperită, cu prețuri mici. Minunat, minunat. Deci se poate trăi și cu bani puțini la Roma. Bănuiam asta.

În Centro Storico, Fontana di Trevi era în refacere, avea schele și bazinul cu apă era gol. În campo de Fiori am fost în ultima dimineață, dar era cam pustiu, poate n-am fost eu cînd trebuie. Piața Navona e un fel de Place du Tertre cu terase doar pe margine.

Ghetto-ul arată fain. Simți cînd intri acolo, e cu totul alta atmosfera. Ca și cartierul evreiesc din Paris de altfel. Un amestec de vechi, de autenticitate și de mistic.

Am intrat și la Casa lui Goethe. Cam ciudat că se află pe Corso, o stradă atît de comercială și aglomerată. Ce să mai zic de casa lui Shelley care e fix lîngă Treptele Spaniole. Mi-am luat Călătorie în Italia de la un anticariat din mall acum vreo două luni și de asta eram curios. Mi se pare un scriitor rece, care vede lucrurile cam din turnul de fildeș, dar pare atît de contemporan.

La Colosseum, în interior, era o expoziție despre..., hm, nu mai știu exact tematica, de la visuri, mituri, zei, la originile Romei.

Am fost și la Gradina Zoologică. E pentru prima oară-n viață cînd intru într-una. Elefanți, girafe, tigri, toți moleșiți de căldură.

Atîtea coline de urcat sau de ocolit! De la Pantheon la Republicca, trebuie să faci un ocol destul de mare.

Gata, de ajuns. M-am întors de mai bine de trei săptămîni și stau într-o arșiță mult mai mare ca cea de acolo. Dar mă pregătesc să plec iar, săptămîna viitoare, tot în Italia.