În luna asta n-am văzut nici un film. Doar serile obișnuiesc să mă mai uit la Dr Quinn, pe Tvr2, asta mai mult pentru nostalgia anilor nouăzeci, anii tinereții, cînd, ciudat, de fapt acest serial nu mă atrăgea, sau poate fiindcă preferam Doctor în Alaska, transmis în acele vremuri tot de ProTV. În rest vizionez canalele YouTube de travel la care sînt abonat, cu acei călători care filmează localitățile prin care merg, la pas, în Italia și Franța, cu subtitrări care conțin descrieri și fapte istorice, ca ProWalk Tours și Still Wanderer, sau live streaming ca France with Véro - aceasta din urmă însă a cam redus ritmul în ultimul timp. Aseară de exemplu m-am uitat la două walking tour-uri în Polignano a Mare, unul filmat ziua, celălalt noaptea. Trebuie neapărat să merg acolo.
Am început să-mi cumpăr mai multe cărți și de la anticariate online, deși nu eram un fan, dar acum descoperit cîteva drăguțe, însă la noi cărțile au o durată de expunere foarte scurtă în librării și multe cărți care la acea vreme cînd au apărut nu mă interesau, acum mă atrag, dar nu se mai găsesc. Și în plus e și mai ușor decît să citești versiunea în engleză, deși ideal ar fi amândouă, mai ales dacă faci rost de e o versiune îngrijită, care numai în engleză o găsești. Și mai și nostalgia. De exemplu mi-am comandat o carte, Etruscul de Mika Waltari, care am văzut că a apărut în februarie 2002, cînd eu eram prin Occident, ehei, ce vremuri frumoase.
În general nu mă prea uit la știri, doar la cele de la francezi pe Tv5 Monde și la italieni pe Rai 1, puțin BBC, și mai puțin CNN, dar de cînd a apărut pandemia am început să o fac, și încă destul de regulat, chiar și la canalele de la noi. Din păcate m-a cam prins și aprope fără să vreau am ajuns să urmăresc infantilismele care se perorează de către toate sucursurile chiar și de la canalele mai normale, ca Tvr1 sau Digi24, sau publicațiile online din capitală și cele locale de pe net de știri din Timișoara. Mai răsfoiesc Revista22, RFI Ro, uneori Europa Liberă, sau chiar și Adevărul - deși acesta din urmă nu-mi inspiră încredere. Criza guvernamentală, dintre USR și PNL, încăpățînarea fiecăreia din părți, cine-ar fi crezut, poate unii mai înțelepți ca Cristian Pârvulescu, celebrul analist politic, unul din puținii pe care-i admir. Sau criza energetică mondială, prețul kilowatt-ului s-a mărit dar nimeni nu știe din ce cauză iar jurnaliștii se concentrează exclusiv pe efecte și posibile măsuri decît pe origini, despre care nu se spune absolut nimic, dar eu asta aș vrea să știu în primul rînd. Iar revistele despre îngrijirea casei sînt pline de sfaturi de economisire a energiei.
Luna aceasta s-a atins recordul absolut de cazuri noi raportate zilnic în țară, 18.863 și cel al deceselor zilnice, care într-o zi au fost mai multe decît toate decesele respective din UE adunate. Spitalele nu au medicamente, ciudat, bine că totuși Uniunea Europeană ne ajută. Și Ungaria s-a oferit să ne preia cazuri de la terapie intensivă, fiindcă nici paturi libere la ATI nu mai sînt. Franța a trimis echipament și medicamente, ca de fiecare dată, Franța e cu noi, deși dacă urmărești știrile, îți pare că e supărată pe noi. În ultima săptămînă s-au introdus restricții pentru nevaccinați, ceea ce din fericire a dus la creșterea numărului celor care au mers la centrele de vaccinare și s-au așezat la cozi și au făcut-o, dar tot e insuficient. Există atîtea entități care se opun, ca turbații de la cele două cu inițialele rtv sau de la a3, iar pesede-ul susține campania doar cu jumătate de gură, sau cu un sfert de gură, dar de la ei nu mă mir, cum nu mă mir nici de biserica ortodoxetontă, care refuză cu tărie să se implice, dar nici de la ei nu mă mir. De altfel țările ortodoxe au cel mai mic procentaj de vaccinați din Europa. Iar neoprotestanții nici gînd să se vaccineze, dar ei oricum nu gîndesc. La noi la firmă se organizează un team building, se vrea să se meargă cu mașinile undeva în munți. Evident, mă aflu în minoritatea celor care nu doresc defel asta și asta îmi dă o senzație de inconfortabil.
Am tensiunea și pulsul cam mari. Am fost la un consult la o policlinică, cu frica-n piept, apoi mi-am făcut analizele de sînge, care au ieșit destul de ok, iar medicul, o fată drăguță, deși nu știu cît de încredere este, mi-a recomandat să iau cîte zilnic o pastilă, dimineața. Și în plus magneziu. Și desigur, să beau minim 2l de lichide pe zi, să nu mănînc sărat și să fac mișcare. Ei bine, după cam o săptămînă și jumătate, efectul a fost acela că mi-au scăzut atît tensiunea cît și pulsul prea mult, încît mă simțeam amețit, deși uneori, foarte rar, mai sărea și la valori normale. Mi-am cumpărat un tensiometru (inițial voia să-mi pună un holter) așa că acum îmi monitorizez starea de două ori pe zi. Săptămîna trecută am fost la control, nu mergea sistemul informatic ca să vadă istoricul, ce chestie, se întîmplă peste tot, dar mi-a făcut un ekg, și mi-a zis să reduc doza la o jumătate de pastilă pe zi, timp de trei luni. Așa că am să văd.
E o toamnă frumoasă, cu un covor de frunze galbene, care miros frumos. În fiecare sîmbătă, pe la unu, după ce termin de șters praful, dat cu aspiratorul și de spălat pe jos, plec puțin pe jos la cumpărături, apoi ies la o plimbare prin oraș, inițial zic să trag o raită prin cartier, dar de fiecare dată depășesc marginile și mă avînt fie pînă pe malul Begăi, fie în zona centrală, sau prin Unirii, și nu mă pot abține să nu intru și într-una din librării, de unde în general sfîrșesc prin a-mi cumpăra cîte o carte, deși mi-am spus să reduc numărul. Anul acesta, pînă acum, mi-am cumpărat peste optezeci de cărți. Și mai sînt două luni din anul acesta. Și am și citit mai mult ca anul trecut. Am început să citesc mai multe cărți simultan, în sensul că de exemplu într-o zi citesc din cartea A, ziua următoare din cartea B, apoi revin la A sau chiar la alta, C. În general nu făceam asta, mă cufundam într-una și n-o lăsam, mă temeam să nu "fuzioneze" în cap, dar acum încerc astfel cu două, maxim trei.
