Din nou am avut un concediu de vară în care n-am plecat niciunde, la fel ca anul trecut. Îmi făcusem planuri, lucurile păreau că merg într-o direcție bună, la începutul anului îmi părea că toată lumea se va vaccina și că vom scăpa de pandemie, dar apoi nu știu ce s-a întîmplat. Am mai avut un lockdown, iar mai apoi, deși la noi numărul de cazuri era în continuă scădere, în Occident au reînceput să crească, a apărut variata Delta. În mod ciudat, țări ca Israel sau Marea Britanie, care au început campaniile de vacinare printre primele au intrat pe un versant ascendent al numărului de infectări. Se vorbea din ce în ce mai mult de un al patrulea val, ceea ce s-a și adeverit de altfel. Eu unul am tot sperat pînă pe la mijlocul lunii iulie că situația se va remedia, și deci voi putea pleca pe undeva, măcar puțin, mi-am reînnoit cîteva din planurile de anul trecut, urmăream toate știrile referitoare la concediile din Europa, estimările specialiștilor, dar pînă la urmă a trebuit să mă recunosc învins. Poate că așa trebuia să se întîmple. Soarta. Am crezut că voi fi deprimat, dar nu. Am încercat să mă gîndesc la ceea ce am, nu la ceea ce am pierdut, și asta cred m-a ajutat. Dar nevoie de odihnă chiar aveam. Am trecut anul ăsta prin destule momente tensionate la servici, pe care mai mult mi le-am creat singur dacă stau să mă gîndesc bine, dar asta e, în fine, așa că eram și destul de epuizat, cam ca acum trei ani, așa că așteptam concediul ăsta binefăcătător cu ardoare. Și a mai fost și canicula asta, bine că nu m-a prins în călătorie, deși acum doi ani a fost cam la fel de cald, nu ca acum, dar totuși cald în cea mai mare parte a timpului și am transpirat la greu. Trebuie să scriu despre asta, n-am mai scris demult despre călătoriile mele, nu știu de ce.
Așa că la mijlocul lunii august, timp două săptămîni, am stat mai mult pe acasă. Am ieșit de puține ori prin oraș, și din cauza caniculei dar și din cauză că m-am plictisit cred, doar de atîta timp tot asta fac, merg mereu pe aceleași cărări. Am fost prea obosit și ca să citesc ceva, la fel cum eram în facultate după sesiunea de vară, în prima săptămînă nu eram în stare nici măcar să citesc două pagini, numai că pe atunci aveam vacanța mult mai lungă și, deși mi-o petreceam tot acasă, dar îmi plăcea, și nici n-aveam Internet, dar nici nu-i simțeam lipsa. Abia în a doua săptămînă de concediu am început să citesc, Istoria Artei a lui Gombrich de la Editura Art, o carte a lui Rick Steves, For the Love of Europe și Misterul din Caraibe de Agatha Christie din colecția de la Litera. În rest am răsfoit cărți de călătorii și ghiduri. Nu m-am uitat la niciun film, de mult n-am mai trecut printr-o perioadă atît de lungă fără să văd vreun film. Mi-am cumpărat tot felul de delicatese, brînză franțuzească, Mimolette, mozarella, măsline, Parmigiano-Reggiano, Prosecco, înghețată Häagen-Dazs, profiterol, macarons, pepeni, ananas, zmeură. La început îmi făceam dimineața bruschete dar după o vreme m-am săturat, și, uneori, după amiază mă duceam la Food Court de la Mall, sau îmi comandam mîncare online, dar în general găteam cu Mama. Mi-am mai cumpărat o mulțime de cărți, am observat că abia mai am unde să le pun, dar nu contează, cine știe cînd le voi citi dar trebuie să mi le iau altfel peste puțin timp nu se vor mai găsi găsi, mereu am obsesia asta. În rest dormeam, ascultam muzică, am început să ascult de exemplu soundtrack-urile lui Mark Knopfler, mă uitam la documentarele de pe Digi World sau mă uitam la știrile despre evoluția pandemiei în lume la știrile de pe France 2 pe Tv5 Monde și la Telegiornale pe Rai 1, și noaptea la Dragul de Raymond pe Tvr 1. Și petreceam un timp considerabil pe YouTube urmărind canalele France with Véro și la ProWalk Tours, să mai văd oameni din țările civilizate cum se simt bine în locurile în care-am fost sau în care-aș mai fi vrut să fiu. Oricum, e altfel față de deprimantul Facebook, unde nu pot să-i sufăr pe cunoștințele mele care postează poze din concediu. Tot îmi zic că n-ar trebui să-i invidez pentru că de fapt eu am citit mai multe cărți ca ei și știu mai multe decît ei și decît tot neamul lor despre toate locurile în care-au fost, asta dacă au fost cumva în Italia sau în Franța, și din care cu siguranță n-au înțeles nimic.
