Vacanța 2012 – prima zi – memory dump

Luni, în preziua plecării, am fost la servici, ceea ce s-a dovedit a fi o greșeală, pentru că n-am avut timp să mă odihnesc deloc, fiind ocupat cu făcutul bagajelor, ceea ce mi-a luat cîteva ore. M nu m-a ajutat deloc aici, ea s-a apucat să spele toate vasele și sertarele din bucătărie. Avionul pleca marți la ora 05:50 și n-am apucat să dorm mai deloc, m-am pus în pat pe la unu noaptea, m-am foit și pe la vreo trei m-am trezit. Taxiul a sosit cu bine, însă pe drum, cum am intrat pe drumul drept spre aeroport, în plin întuneric, ne-au apărut doi cai în față, galopînd. Dacă veneam cu două secunde mai repede, dădeau peste noi. Am scăpat ca prin urechile acului, cum se zice. Șoferul, mai în vîrstă, nu arăta prea afectat, dar noi da. În aeroport am văzut un coleg, care venise să conducă pe cineva, dar n-aveam chef de conversație, mai ales că eram super obo. Încă mai speram că ajunși la Viena am putea lua trenul pînă-n oraș, să vizităm un pic, îmi făcusem cu o zi înainte planuri, îmi notasem pe hartă, liniile de tramvai, dar pe de o parte, cum spuneam, oboseala, pe de alta, teama că am ajunge tîrziu, deși stăteam 6 ore în aeroport plus faptul că dimineața la 7 nu prea ai mare lucru ce face. Am stat aiurea, în singurul loc unde erau scaune, nu știam încă poarta, chek-in-ul l-am făcut pe Net și nu scria unde trebuie să mergem. Am întrebat personalul, dar nici ei nu știau, era prea devreme, nu era stabilit. Am mîncat ceva, am băut o cafea mare și am stat la restaurant de unde priveam avioanele decolînd. În final, am citit pe monitor terminalul F, așa că ne-am îndeptat într-acolo. Era departe. A trebuit să ieșim, să reintrăm, să urcăm și să coborîm de cîteva. Era un terminal nou. Cam impersonal, cu puține magazine, cu benzi de mers. Francezii au început să apară încetul cu încetul. Mulți, desigur, aveau o carte în mînă. Mulți aveau copii mici. Toate vîrstele. Negri. Limba franceză. O fată cam prea tînără se drăgălea cu un tip. Zborul era operat de Tyrolean. Sandwich cu ceva de culoare galben-verzui. În aeroport am așteptat cam mult bagajele, aveam emoții, al meu a sosit mai pe la urmă. M s-a dus să vadă prețurile la parfumuri, deși duty-free-ul nu era aici. La primul chioșc Relay nu m-am putut abține să nu intru și mi-am luat imediat suplimentul Magazine Littéraire Marianne cu cărțile de buzunar ale verii. Taxiul ne-a dus pe la Porte de Neuilly, dar odată ajuns a parcat puțin cam în spate, M a bombănit un pic, dar am mers pînă la al nostru cam juma de minut. Nu mai trebuia să plătesc, făcusem în prealabil plata cu cardul pe Net, îmi verificasem contul, dar tot aveam oarece emoții că poate mai trebuia, dar a fost OK, ne-a dat cheile. Pe tot parcursul șederii tot personalul era feminin și alb, în general middle-age, nu ca cei din anii precedenți. Camera era cam gălăgioasă și mizeră, însă prețul și locația erau imbatabile. Părculețul era plin de mame cu copii, la terasele din față era lume. Am decis să stăm și să ne odihnim un pic, am calculat că nu mai dormisem de 33 de ore, și-apoi să mergem să cumpărăm apă și ceva de mîncare de la supermarket, era de-abia ora 16, însă ceva-mi spunea că vom dormi tun și nu vom mai fi în stare de nimic pînă a doua zi, și așa a și fost.

Vacanța 2012 – dans la ville – memory dump

În prima dimineață, după ce-am dormit zece ore, fără să mă fi odihnit complet, am plecat la Carrefour să luăm apă și mîncare. După, am filmat arteziana din Défense. Încărcat Carte Navigo Decouverte, mai simplu decît am citit pe Net. Parcul Monceau, aglomerat la ora prînzului, oameni stînd frumos și mîncînd pe gazon, joggeri, rățuște în iaz, ponei, copaci, flori, fete, femei, multe singure sau cîte două, trei. Mers puțin la pagodă – arăta cam scary. Apoi Montmartre, din nou cu funicularul. Coadă la intrarea la Sacre Coeur. Mers pe jos la Maison Rose, Au Lapin Agile, la vie și la Moulin de la Galette, de unde-am luat Montmartobus-ul, din care am văzut și Piața Dalida. Coborît la Abbesses, M știa mai bine cînd urmează, stat pe o băncuță. Reviste din stația de Metrou de la Louvre. Toate revistele sînt parfumate parcă. Jardin de Tuilleries în fața unui bazin, M vorbind la telefon, citind revistele. Puțin înnourat, picura de la jetul de apă din față, rățuște zburînd de la un bazin la altul.  Cour du Commerce Saint André, cu piatră cubică pe jos, greu de mers. Jardin du Luxembourg, super animat, dar M făcînd mutre. Clădirile faine pe marginea de Vest, ca pe marginea oricărui parc de altfel. Statuia neagră a Libertății. Paris Plages, cu oameni pe jumătate dezbrăcați. Noaptea la hotel, gălăgie (eram cu fațada la stradă, nu în curtea interioară), camera 508 (anul trecut stăteam pe la 11 sau 12, nu mai știu exact). Perdeaua plină de praf. Vreo 24 de canale la tv-ul Toshiba, toate-n franceză. Nu a venit niciodată femeia de servici, poate din cauză că țineam ușa de la baie deschisă. Din nou, serile, cu M pe Esplanadă, cu plase și iar plase cu mîncare, printre oameni relaxați. Yuppies îmbrăcați în costume negre urîndu-și "À la rentrée". Restaurante și terase deschise pînă tîrziu, pînă și terasa de la parterul hotelului, pline mereu cu lume bună. Aceeași școală de dans, serile, ca și anul trecut, tipul cu păr cărunt, rock'n roll într-o seară, salsa în alta, oameni de toate vîrstele. Internet free pe Esplanadă. Concert în față la Hôtel de Ville, dar n-am stat mult, că M n-avea chef, ca de obicei. M mi-a făcut necazuri: după ce-a stat în curent în aeroport și în oraș a băut apă rece, gheață, într-o dimineață m-a anunțat că preferă să rămînă în cameră, să se odihnească. Asta după ce cu o zi înainte fusese total apatică (tic: întîi ridica din umeri, apoi dădea din cap negativ, la orice). Am decis totuși să mă sacrific, să nu mă duc la V, unde-am lucrat acum 10 ani, și să mergem în loc la Saint Ouen, la Marché des Puces. Coborît la Garibadi, am greșit întîi direcția, dar m-am corectat, se pare că niciodată n-o iau bine din prima. Vizitat toate galeriile, acoperite sau nu. Cel mai mult m-au impresionat cele ale anilor 60, 70, de la mobilă la tot felul de aparate, mașini, reviste. În ziua cînd m-am dus singur, duminica, M rămînînd să se odihnească am vizitat piața Saint Eustache, strada Montgrueil, făcut înconjurul halelor aflate în construcție, Quartier de Horologe, apoi clădirile de pe Île St. Louis, coborît pe chei să schimb caseta, mers pe Quai d'Orleans și Quai de Bethume, clădirile de pe margine, turiști și francezi care admirau, strada lungă care trece prin mijlocul insulei, Square Barye, din capătul de Est al Insulei St Louis, (a durat pîn-am aflat cum se deschide portița) de unde-am fotografiat malurile și vapoarele. Mers pînă la Bastilia și apoi Pont d'Arsenal. Din nou clădirile fantastice de pe margine, clădiri și clasice și moderne, oamenii care stăteau pe malul Estic, vaporașele staționare cu oameni care stăteau la soare sau lua masa (nu, pe ei nu i-am fotografiat). Tour de France care m-am prins ca-ntr-o menghină pe Rivoli, lîngă statuia Ioanei d'Arc, am mai înaintat puțin, mi-am luat un sandwich, am găsit un loc la margine printre oameni de toate vîrstele îmbrăcați în culorile drapelului țării lor, strigăte de încurajare, deși se auzea și sunetul bicicletelor, ca niște ceasuri, sportivii numai fibră, mi se păreau înalți, mașinile și motocicletele care baleiau într-una strada și eu filmînd cu mare greutate. Terase pe Rivoli cu tipe atrăgătoare, calme. Carnețele de la WH Smith. Capătul Jardin de Tuileries, lîngă Orangerie, unde m-am așezat, ars de soare, să citesc și unde o japoneză mică, drăguță și finuță m-a-ntrebat care-i proxima stație de metrou, apoi traversat Sena pe Pont Solferino (vertij, se vedea apa printre scînduri), mers pe lîngă Orsay, căutînd doar umbra, pînă la Shakespeare unde-am luat-o la dreapta. Tot în ziua aceea m-am plimbat pe jos pe Malul Drept, am luat-o-n sus, pînă la Saint Lazare, magazinele închise, restaurantele erau cam pline, dar nu prea aveau terase, m-am plimbat pînă m-au durut picioarele, pînă pe Champs, unde-am intrat la magazinul Peugeot care avea în expoziție și mașini vechi. Mi s-a părut c-a fost ziua cea mai lungă. Cu cît vezi mai mult, cu atît înțelegi mai puțin. Agomerația de la Auchan, cu tipa drăguță care m-a-ntrebat unde am găsit bagheta. Restaurantele în care-am intrat cu M: la grecul la care-am fost și anul trecut, pe Xavier Privas, dar care nu ne-a mai plăcut anul acesta, chelneri certîndu-se între ei. La franțuzoaica drăguță de pe Strada Pisicii care Pescuiește, dar nici aici nu i-a plăcut lui M, din cauza sosului și cărnii care avea n-avea osul alb. Pizzeria italiană de pe Saint André des Arts cu italianca aia care m-a întrebat de unde sînt și unde-am mîncat paste cu fromage. La restaurantul unde-am luat supă de ceapă și coq au vin și unde lui M i-a adus bologneze în loc de funghi. Și în final, în ultima zi, la frațuzoaicele unde-am mîncat pui grill cu ierburi provensale. Plus Brioche Dorée, de unde luam cam în fiecare zi un sandwich, un tartelette cu framboise sau zmeură și budincă și beam o cafea. Într-o zi am vizitat galeriile de la Cité Berryer și Galeriile Madeleine, pe jos pe Bulevarde pînă la pasajele Jouffroi și Panoramas. Librării: WH Smith cu colecția alfabetică de autori, new fiction, cărți despre Paris și reviste de import, în engleză. Shakespeare & Co, de unde nu mi-am luat decît două cărți, pe celălalte le-am notat în minte să le comand de pe net (sorry, dar chiar n-aș mai fi avut loc în bagaje). Tipul care și-a făcut intrarea vorbind cu negresa aia tînără, înaltă și slabă, "I heard you were seek", se pare c-a impresionat-o. Altă amintire puternică: tot în față la Shakespeare & Co unde-au fost invitați scriitori americani să citească din operele lor, tipa brunetă, sexy și sigură pe ea, care citea dintr-o povestire a ei, blonda cu picioare albe, albe ca laptele și doi tipi cu părul încărunțit, deși destul de tineri, oameni stînd pe bancă sau pe margine, lîngă fîntînă. Pe St. Michel, benzi desenate la etaj, oh, ce s-alegi, ce s-alegi? Albume cu Tintin găseai peste tot, și la BHV. Și figurine cu Tintin, un cult. Și cumpărăturile! Mereu cu rucsacul și cu o plasă sau două în mînă, plus gentuța cu camerele foto și video, plus căldura, plus mutrele lui M = motivul pt. care n-am făcut prea multe poze. M și-a luat o grămadă de bluze și poșete pt. prietenele ei iar eu, intrînd cu ea, tricouri, cămăși, două pulovere. A, și un sacou Westbury pe care-am dat 129e și un fîș de aceeași firmă, care nu practica reduceri. Ultima parte pot spune c-a fost caniculă. Vaporașul care însă nu ne-a dus pînă la Statuia Libertății dar M s-a simțit cel mai bine acolo, tot pozînd, iar eu filmînd ca prostu, în loc să mă bucur de peisaj, ca oamenii normali. Pozele făcute la intrare. Lume puțină la ora aceea. Înghețata luata de M din față. Parculețul de la Sud de Palais de Decouverte, unde-am stat pe iarbă, să ne odihnim. În spate la Assemblée Nationale, unde începe Bulevardul St. Germain, spre Muzeul Rodin, care, fiind luni, era închis. Tipa stilată de la Café de Flore care avea pe măsuță o carte de Balzac, ușor uzată. Intrat la St. Germain des Prés. Tîrgul de pe marginea bulevardului (alb). Turistul ideal e cel care călătorește ușor. Mîinile libere, eventual o gentuță și atît, nu ca noi, est-europenii. Gare de Lyon cu ceasul din turn. Marche d'Aligre, strigătele precupeților, haine ieftine, piața acoperită unde-am văzut saucissons, brînzeturi, dar peștele, scoicile, caracatița pe gheață aveau mirosul cel mai puternic. Magazine de chinezării. Promenade Plantée, cu oameni luînd gustarea, clădirile de pe margine. Mers pe sub viaduct, pe lîngă malul poluat de lîngă Ministerul Economiei. Bercy, căsuțe, grădină cultivată, din nou rățuște, broaște țestoase. Cldădirile de pe Avenue Paul Belmondo – preferatele mele. Village – ah, ce-aș fi stat acolo vreo oră, dar cu M nu prea faci mare lucru. Luat metroul pînă la Gare de Lyon, stația cu plante, apoit Bastille cu stația pe pod, de unde se vedea Port Arsenal, luat unu-le pînă la St Paul, mers pe Rue Roisier, apoi coborît prin căldură pînă pe Saint Louis, să-i arăt lui M. În ultima zi n-am avut nimic în program, am mers la întîmplare, puțin pe la Gallerie Vivienne, Place de Victoires, dar tot am intrat pe Rivoli în vreo cinci magazine, de unde M a cumpărat ceva, nasoală faza cu piuitul din cauza unei bluze luate dinainte de la C&A. Ne-am plimbat prin față pe la Hôtel de Ville, stat în spate la Notre Dame, ca-n anii precedenți. De vreo două dăți ne-am întors la hotel plecînd la St. Michel, spre St. Chapelle, piața de flori, deschisă pînă tîrziu, Place du Châtelet și Hôtel de Ville, de unde luam metroul 1.

Vacanța 2012 - întoarcerea - memory dump

Plecat din cameră la ora zece, nu fără o oarecare nostalgie din partea-mi, mi-am zis "Eh, asta a cam fost totul pe anul ăsta!". Hoteliera zîmbitoare, ca de fiecare dată, vreme frumoasă, soare, cald, am transpirat un pic transportînd bagajele pe rotițe pînă în fața hotelului mare de lîngă. Excelent drumul pînă la CDG, malurile Senei cu clădiri ca de stațiune. Și încă se mai construia. Franța este totuși a cincea putere industrială a lumii. A fost un mic bușon cauzat de un mic accident, dar oricum nu ne grăbeam, mai aveam șase ore pînă pleca avionul. Ah, ce bine-i să nu fi nevoit să se scoli dimineață să prinzi avionul! Șoferul purta șlapi și era mai în vîrstă. Luat un cărucior la aeroport. N-aveam check-in-ul făcut, așa c-am întrebat la Austrian, care mi-a scris pe hîrtie ora 14h30 și poarta 4 (terminalul-l știam). Am intrat de cîteva ori la Relay, nu știam ce s-aleg, îmi plăceau toate, absolut toate, în final mi-am luat două reviste, dar ce reviste: Rétro Passion – l'automobile plaisir, și Auto Rétro – nr-ul hors serie despre mașinile franceze ale anilor 70. Adevărații pasionați sînt cei pasionați de lucruri vechi. M și-a mai luat ultimul Art et Décoration. Am băut Volvic-ul pe care-l luasem cu mine. Toaleta curată cu chiuveta-n pantă spre spate. Am căutat o cafenea dar n-am găsit așa c-am ieșit să caut, dar la Brioche Dorée tipa mi-a spus că aparatul de făcut cafeaua nu merge, am mai intrat la un Relay să mai caut și Rétroviseur-ul, dar tot nu l-am găsit. M-am întors în terminal, am luat o cafea dintr-un pahar de carton și m-am întors lîngă M care stătea pe o bancă lîngă bagaje. Cu 40 de minute înainte de ora anunțată, începea să se formeze coada. Tot ezitam dacă să folosesc automatul de conectat la Net din apropiere. Am văzut un tehnician înainte care îl pusese-n funcțiune și scosese și o foaie la imprimantă, dar m-am gîndit că deja cheltuisem prea mulți bani în concediul ăsta. Tipa de la check-in atît de drăgută, o franțuzoaică blondă, slăbuță și foarte finuță. După ce ne-am făcut verificarea, am intrat la duty-free de unde ne-am mai luat un Chanel. Apoi am găsit un Brioche Dorée, de unde mi-am luat un Sandwich Classique Parisien, o Pain au Chocolat (ah, ce gust divin) și o apă Vittel. În avion multe cupluri cu copii. Pe lcd-urile de sus candid camera, rîsete în spate. Familia de ruși din față care se uitau la ipad. În apropiere de Viena ne-am întors și ne-am învîrtit de cîteva ori ca să evităm furtuna. Am întîrziat cam 25 de minute. Aplauze la aterizare. Terminalul G, nou construit, atît de impersonal, ca la München, lung. Păcat. Mă obișnuisem cu aeroportul din Viena, cu locul acela cu fîntîna arteziană, plin de magazine împrejur. Lui M  îi era foame, deși nu prea recunoștea. Am luat un panini vegetarian, un ștrudel și o apă rece cu lămîie. Scump, dar mai aveam ceva pe card. Poarta de îmbarcare s-a schimbat (față de cum scria pe bilet), așa c-am mai mers pe bandă. Era destul de răcoare. Întîlnit cu un fost coleg, discutat. Am aflat că și avionul nostru are întîrziere 1h45 de minute. Net-ul se tot deconecta, nu știu dacă de la ei sau de la Nokia-ul lui M. În fine, lui M i-a pus o etichetă albastră pe bagaj dar ea nu l-a dat la cală. Zbor de noapte. Lumini oprite cu excepția cînd ne-au adus apă. Ca și anul trecut, am văzut un duo de inginerași românași, tinerei tîmpiței și veselași, îmbrăcați prost, agitați, pe locurile din față, voiau mai multă bere. Ingineri dobitoci, ca toți inginerii români de fapt. Îmi aduceau aminte de mulți dintre colegii mei. Timișoara luminată noaptea. Am aterizat la unu jumate. Bagajele ne-au sosit repede pe bandă. Tipa de la vamă voia să știe de unde venim, dar M i-a zis Paris și a zis „A, bun!” și am trecut fără probleme. Erau taxiuri suficiente. În cutia poștală mă aștepta, într-un plic, cartea pe care-am comandat-o iar în bucătărie mîncarea pregătită. Am mîncat amîndoi cu poftă. Apoi M s-a enervat că nu găsea o bluză pe care-o cumpărase și mi-a stricat, ca de obicei cheful, dar pînă la urmă a găsit-o și am putut să adorm liniștit.