IT-iștii de azi

"Să lucrezi în IT nu mai e ce-a fost acum să zicem 30-40 de ani" mi s-a confesat de curînd cineva care a lucrat și atunci și mai lucrează și acum în domeniu. În primul rînd că înainte nu oricine ajungea de exemplu analist sau programator de calculatoare sau administrator de rețea. Oamenii urmau o facultate de profil în funcție de propriile lor înclinații, normal. Însă de cînd se cîștigă relativ bine în domeniu și cererea pieței de profil a crescut, și a celei de ne-profil a scăzut, companiile s-au umplut de neaveniți. Am văzut atîția colegi și colege care au acceptat compromisul de lucra într-o domeniu nepotrivit, și-au reprimat instinctul pînă și l-au anchilozat pentru că, deși ar vrea să facă altceva, nu prea pot pleca din sistem, eventual își pot schimba firma unde lucrează, dar după un timp îți dau seama că asta nu-i satisface decît pentru un timp scurt și sînt un fel prizonieri. Dar o altă problemă este că unii dintre acești oameni nepotriviți au devenit majoritari și, folosindu-și abilitățile de manipulanți, că alte abilități nu au, au infestat pînă și managementul, și odată ajunși în vîrful ierarhiei corporatiste au început să-și predice de acolo propriile concepții, făcîndu-ne atmosfera aproape irespirabilă. Dar cum arată o persoană potrivită pentru munca de software developer, cum se zice acum la analist-programator? Păi capabilități analitice de exemplu, putere de concentrare mult mai mare decît cititul headline-urilor de știri. Aceștia nu sînt, cum să spun mai blînd, oameni prea sociabili. Sau hai să spun direct: introvertiți. Ca să înțelegi că aceasta e o calitate, nu un defect, citește-o pe Susan Cain. Pentru că în fond nu gîndești în echipă, îți urmărești ideea din cap în cubicul-ul tău, și, lucru foarte important, crucial, te afli singur în majoritatea timpului în fața ecranului. Și chiar îți place să gîndești, nu să-ți pierzi timpul prin ședințe în care să asculți tot felul de glumițe proaste și discuții deviante, oligofrene să ți se facă greață și să nu mai ai chef să lucrezi după-aia.

Dar modelul, paradigma s-a schimbat. A apărut conceptul socialist de open-space în care nu doar că te simți privit din toate părțile și fiecare mișcare îți este ușor urmărită, analizată, dar și productivitatea scade, evident. Sau evident pentru mine cel puțin, nu pentru noua specie apărută, pentru omul nou, cu mentalitate de stup, fără personalitate. Programatorii sociabili (ce termen!) și-au scos pînă și și mini-despărțiturile dintre mesele de lucru, ca să comunice sau să povestească mai ușor faze-faze. Iar acum firmele caută exact acest model de angajați. Așa a apărut de exemplu specia de programator care joacă fotbal sau programatorul care merge în cluburi sau la bere - care-s oximoroane. Noua religie este acum metodologia Agile, care impune un și mai mare număr de ședințe, și atribuie de norme de lucru prin împărțirea unui subiect mare într-o pleiadă de altele mai mici, infantilizînd un proiect, făcîndu-l mai dificil de coordonat, mai dificil decît lucrul în sine, pentru care trebuie angajați alți oameni care, desigur, trebuie să fie tot sociabili la rîndul lor, să cîștige și ei o pîine, să te întrerupă cît de des pot, după cum le fuge mintea lor care nu se poate focusa. Sper c-am fost clar ce înseamnă mod de lucru nepotrivit. Total greșită abordarea, cum spunea Iohannis. Astfel că lucurile s-au împuțit. Nivelul intelectual al celor care lucrează acum în IT este acum foarte scăzut, și asta nu numai la noi. Și nivelul cultural, nu se mai citesc cărți, ca-n Minunata lume nouă a lui Huxley, nu mai e nevoie să interzici cărțile, că oricum nu se prea citesc. În schimb se uită la seriale absolut infantile pe Netflix sau Hbo, cu personaje cool aflate în tot felul de misiuni. Locurile de muncă au atras tot felul de oameni veniți din toate colțurile lumii. Rezultatul - se poate vedea în distrugerea orașului San Francisco de exemplu. Și s-au înmulțit fast food-urile și restaurantele chinezești. Woody Allen spunea că lumea a devenit proastă din cauza fast-food-urilor, a lipsei conversațiilor de la mese. Atmosfera este, după cum spuneam, mult mai greu respirabilă.