Febra pregătirilor neașteptate

Îmi propusesem să continui să descriu impresiile despre vacanța din Toscana (luna trecută am apucat să scriu despre Lucca) însă mă văd nevoit să mă întrerup aici pentru o vreme. Și am un motiv pentru asta, și încă unul foarte serios, unul la care nu m-aș fi așteptat și la care sînt sigur că nici voi nu v-ați fi așteptat (folosesc o formulă de adresare, deși nu știu nici cine va citi această postare și nici dacă o va citi cineva, însă faptul acesta mă face să simt mai bine, mai aproape oameni). Ei bine, motivul este că voi pleca trei săptămîni în străinătate, în interes de servici. Destinația sună neverosimil: Ottawa, Canada! Eu, care călătoresc atît de puțin, pus în fața perspectivei de a traversa Atlanticul! Și tocmai cînd îmi făceam planuri pentru restul anului, cu hibernarea, cu cititul, cu amintirile din Toscana care mi-ar fi ținut de cald la gura sobei, cu un ceai, cu o carte sau un film bun în față! Astfel, de la începutul acestei luni mă aflu în plină febră a pregătirilor, ca să folosesc un clișeu jurnalistic și nu mă simt deloc pregătit psihic, ba din contră, parcă sînt din ce în ce mai stresat. În primul rînd a fost o poveste întreagă cu aplicarea vizei: enșpe formulare de completat pe net pe site-ul departamentului de cetățenie și emigrare al Canadei, scanări și xeroxări de documente, taxe plătite, adeverințe de la firmă, asigurare de sănătate, la rîndul lor cópii și scanări după acestea, fotografii, etc., totul făcut de două ori din cauza unei erori de software de care-am dat la unul dintre pași și care mi-a adus aplicația într-o stare care nu mai putea fi editată. Apoi, după primirea avizului de la serviciul de emigrări (care mi-a fost trimis prin e-mail după cam o zi și jumătate), am trimis pașaportul prin curier rapid la ambasadă, pașaport care mi-a venit după trei zile lucrătoare, vizat și cu o siglă cu frunză de arțar pe o pagină! Au urmat căutarea cazării, cît mai aproape de servici (ăia vin la lucru înainte de opt dimineața) și rezervarea de biletelor de avion (am găsit doar cu două escale). Toate astea nu ți le face firma, ci trebuie să te ocupi tu de toate. Poate că nu mi s-ar fi părut totul așa de stresant dacă nu mă aflam și în atmosfera aia de haos de la servici, în care trebuia să fac încontinuu switch de context între proiectul vechi, a cărui mentenanță va fi externalizată unei alte firme, căreia trebuie să-i asigurăm training (deocamdată online) și proiectul cel nou, de care nu prea știu nimic, și a căror sesiuni de training, de asemenea online, mi se par criptice. Toate astea m-au cam epuizat și încă mai am atîtea de făcut! Am să notez aici ce mai urmează, încercînd astfel să-mi pun un pic de ordine-n idei. În primul rînd am de pregătit sesiunea de training online pentru săptămîna viitoare (de adăugat vreo zece slide-uri în fișierul PowerPoint). Apoi trebuie să studiez cît mai mult din specificațiile noului proiect, pentru că vreau să plec cu cît mai multe noțiuni învățate, pe care acolo urmează să le clarific, nu să mă uit ca vițelul la poarta nouă. Pentru aceasta, mi-am adus acasă o mulțime de documente de citit, însă, pf!, zău că nu știu dac-o să apuc. Plus că trebuie să-mi iau o pereche de pantofi, vreo două cămași (nu știu încă de unde), un adaptor pentru priză, medicamente și cam atît cred. Oricum, destule. Totul într-un interval de o săptămînă. Ok, cred că mă opresc deocamdată aici, nu știu dacă luna asta voi mai avea timp să scriu, nu cred. Însă cu siguranță am să revin luna viitoare cu impresii și amănunte. Numai bine!