Citesc scriitori, nu genuri literare. De exemplu nu citesc literatură polițistă, dar o citesc pe Agatha Christie și în fiecare din ultimii ani i-am citit vreo trei, patru titluri și sper să ajung să le termin pe toate. Și poate puțin, pentru atmosfera canadiană, Louise Penny. La fel cu science-fiction-ul, nu mai citesc de mult, de cînd am terminat facultatea, însă oricînd l-aș relua pe Philip K. Dick - și i-aș mai citi și celălalte cîteva (puține) cărți, din cele postume rămase, de fapt sper s-o mai fac (m-am gîndit că dac-ar fi să iau cu mine o carte pe o insulă pustie, aș lua toate povestirile lui PKD, deși acestea sînt de fapt cinci volume cărămidoase - ăsta nu e un cuvînt, știu). Deși simpatizez cu fanii acestei categorii literare, răsfoind uneori reviste de SF de exemplu, hai să recomand ce-am descoperit recent: Galaxia42.ro. Pînă și despre genul literar care mă atrage doar de cîțiva ani, de prin 2014-5, high-fantasy, n-aș spune că am descoperit mulți scriitori, în afară de Robin Hobb și Patricia McKillip. La fel cu romanele istorice, Mika Waltari și, (doar) pentru ca sînt francofil, Alexandre Dumas (deși acum îmi zic că parcă l-aș mai citi pe Walter Scott - care la noi se găsește doar în anticariate, deși sîntem într-un an aniversar). Nu înțeleg cum am ajuns de la SF, în tinerețe, la romane istorice, dar în fine. Nu citesc filozofie, mi-e greu, recunosc, doar Platon și tot recent, Montaigne, ambii au început să fie re-traduși și la noi, deși eu m-am căznit să-i citesc și în engleză, dar nu-mi pare rău, fiindcă edițiile Penguin și Oxford sînt bine îngrijite. Deci. Este acesta un lucru negativ oare? Pe de o parte poate că da, e un indiciu că nu mă pot focaliza pe un anumit subiect și mă împrăștii în toate direcțiile, sau poate că nu reușesc să-mi cultiv o pasiune pînă la capăt. Pe de altă parte parcă nu, fiindcă poate că în fond noțiunea de gen e cam supraevaluată, fiecare scriitor scrie într-un anumit stil, fiecare își creează propriul univers și deci într-un fel și un sub-gen literar. Dar unde sînt eu în toate poveștile acestea de fapt? Dar ăsta-i un cu totul alt subiect.
Pînă nu demult, aveam mai mulți scriitori preferați, cărora, în timp relativ scurt le-am devorat majoritatea cărților. Unii din fericire încă mai publică, însă oricum, destul de rar: Haruki Murakami, Margaret Atwood, Orhan Pamuk, Paul Auster (deși unele din cărțile lui, în special ultima, sînt slabe), Julian Barnes, Richard Russo, David Lodge. Douglas Coupland a lăsat scrisul în favoarea artelor plastice. Dar din păcate alții noi nu prea mă mai entuziasmează. Poate doar punctual, mai descopăr unii autori ale căror cărți sclipesc, dar nu i-aș considera chiar preferații mei. Mai mult mă interesează clasicii, Edith Wharton, O. Henry, Flaubert, Cervantes dar și mulți alții, de fapt la tot ceea ce înseamnă clasic de-a lungul timpului descopăr mai multe comori decît oriunde în altă parte, deși ascunse bine, și care trebuie căutate cu foarte multă răbdare. Aș mai citi cîte ceva de Balzac, Proust, Thomas Hardy, George Eliot, D.H. Lawrence, Dickens, Graham Greene, Maugham, Jane Austen, sau alții din canonul lui Harold Bloom, și mi-aș dori să mai recitesc Mizerabilii lui Victor Hugo, și ah!, cînd mă gîndesc că mai sînt atîția alții de care n-am ajuns să mă apropii! Deși mă gîndesc că m-ar interesa mai mult din pdv intelectual decît spiritual. Și din nou, îmi pare că am o problemă și în asta. Mi-am format oare gusturile, mi-am stabilit stilul literar preferat sau e o dovadă a pierderii elasticității, a închiderii mentale, ca în pragul vîrstei mijlocii? Poate că și de asta în ultimul timp citesc din ce în ce mai multe cărți de non ficțiune în detrimentul literaturii. Aici însă, ciudat, spre deosebire de literatură, pot afirma că am cîteva genuri preferate, arta de exemplu, pictura, de la Vechii Maeștrii pînă la Van Gogh, chiar și așa cum scrie Alain de Botton, sau istoria Europei de Vest, a civilizației Occidentale, din Grecia Antică și pînă la finele Epocii Edwardiene (și atît), sau călătorii - chiar recent mi-am făcut o listă de cărți literare de călătorii, ciudat ce puține există. În fond viața este o călătorie, iar noi sîntem cititori de cursă lungă, dar eu tot nu înțeleg cum am ajuns aici și nici încotro mă îndrept. Oricum, am să vă țin la curent.
