Credeam că luna octombrie va fi altfel. Promenade, admirarea cromaticii toamnei, un servici mai lejer, cu puține provocări sau chiar fără nici una și în general mai mult timp destinat lecturii și studiului. N-a fost deloc așa. La servici s-a stabilit un termen limită pentru un proiect imens, în care eu personal nu cred, și mi-e în continuare extrem de greu să mă stimulez să lucrez la el. Iar acum două săptămîni a fost un anunț al managementului companiei privind numeroase disponibilizări colective care vor avea loc începînd chiar cu luna aceasta și care vor continua masiv pe tot parcursul anului viitor. Iar în oraș nu se prea mai fac angajări în domeniu, e criză peste tot. Și de parcă nu era de ajuns, lunea trecută, dimineața, am avut un episod de o durere continuă acută în partea inferioară stîngă a abdomenului, în spate, cu radiații în față, cu spasme, că a trebuit să sunăm la 112 să trimită pe cineva, care mi-a injectat un calmant, pentru că oral nu puteam lua pentru că vomitam de la orice. Nu știu ce a fost. Urmează să merg la un medic.
În contextul acesta totuși am reușit să-mi iau două zile libere să mă plimb prin zona centrală, cum m-am obișnuit să fac în fiecare an pe vremea asta, mai mult pentru a încerca să-mi mai liniștesc mintea decît de plăcere. Plănuiam să-mi cumpăr un laptop luna asta, dar nu găsesc niciunde modelul performant de care am nevoie, și efectiv nu înțeleg de ce. A, și m-a tulburat foarte tare atacul asupra Israelului, însă ce m-a înfuriat de-a dreptul a fost să văd ce multe manifestații împotriva Israelului au avut loc în Europa noastră, și nu doar ale așa-zișilor pro palestinieni, că pe ei doar atît îi duce capul, dar și a cetățenilor occidentali: după toate cîte s-au întîmplat și se întîmplă în Occident și în întreaga lume, oamenii ăia chiar nu-și dau seama încă de pericolul uriaș pe care-l reprezintă musulmanii pentru civilizația umană? Cum s-a ajuns aici? Toată cultura occidentală, cărțile, muzeele, n-au putut să le deschidă ochii? Sper că există o majoritate tăcută.
