Haine și stiluri

A fost o vreme, pînă prin anii șaptezeci, cînd oamenii se îmbrăcau la costum, inclusiv cu pălării, ca să meargă cu avionul. De fapt asta era și moda în acele vremuri, atunci cînd moda mai însemna ceva, nu ca acum, cînd tot ce se face este parcă se încearcă asorterea la nesfîrșit a tricourilor cu blugii și converșii. De fapt, dacă mergem și mai în trecut, la fel se întîmpla și la mersul cu trenul, în gări. Era o senzație că ești înconjurat numai de lume bună, chiar dacă numai în aparență. Fare bella figura, cum spun italienii nu înseamnă superficialitate, ci ține de educație, de civilizație, care înseamnă printre altele și păstrarea unei ținute care arată respect față de ceilalți. Apoi lucrurile au început să se degradeze. Cultura tinerilor, a sportului, a fast-food-urilor, hip-hop-ului, a vieții trăite cu accelerație, fie a schimbat trendul, fie oamenii pur și simplu au neglijat aceste aspecte și a te îmbărca atent a ajuns o dovadă de snobism sau chiar de ipocrizie. Nici la MTV nu se purta în general tricou, asta a venit mai pe urmă, cînd s-a degradat. Acuma, că ăsta e un lucru rău sau bun, e discutabil. Dar să nu fim ca est europenii, care, avînd mințile simple, nu disting nuanțele, ci să luăm și ce e bun în asta (să nu ne luăm după exteriorul omului).

Nici eu nu port costum sau sacou, deși cred că mi-ar plăcea. La mine la servici așa ceva nu se vede, nimeni nu poartă decît atunci cînd vin oaspeți din străinătate, sau inspectori, și atunci, cu cîteva zile înainte se ascund trotinetele și mesele de ping-pong. Deși în Défense în fiecare oră vezi sute de oameni la costum pe trotinete. La mine la servici e unul care vine și pleacă pe trotinetă la servici, dar arată așa de aiurea! E un tip pe la vreo treizeci-și de ani, mai apropape de patruzeci, cu mutră de țăran, cu chelie, veșnic neras, cu tricou, blugi, pantofi de sport, arată ca un pervers care a furat o trotinetă de undeva. O fi văzut el pe undeva cînd o fi fost trimis din greșeală într-un stat occidental că unii folosesc ca mijloc de deplasare și s-a gîndit să imite și el ca țăranul de multinațională, dar n-o face deloc cu stil. Totuși îți trebuie stil și pentru a merge cu trotineta.

Doi colegi se plîngeau că într-un aeroport în Germania, pe cînd se pregăteau să plece peste ocean, au fost tratați cam cu nasul pe sus. I-am așteptat (eu eram deja acolo de o săptămînă) și am văzut cum erau îmbrăcați: blugi jerpeliți, pantofi murdari, bluză de trening cu glugă. Dar nu numai aspectul exterior. Aveau minele unor oameni parcă speriați, ca niște refugiați sau fugari, hăituiți. Cum altfel să fie tratați de oficialii unui stat civilizat care țin la aspectul exterior, la aparențe? Ține asta de lipsa de experiență socială a unor oameni care-și petrec majoritatea timpului, inclusiv a timpului liber, în fața calculatorului? Și care nu citesc cărți și care se uită exclusiv la filme și seriale hollywoodiene din alea de acțiune. Unii se simt stînjeniți de-a dreptul cînd merg într-o cafenea, să nu mai zic bar, ca niște sălbatici aterizați direct din junglă. Dar pe de altă parte mă gîndesc cum niște oameni, buni profesioniști de altfel, au astfel de lipsuri, goluri, în privința civilizației? Nu că aș fi eu grozav de civilizat, dar măcar nu am atitudinea asta, sau cel puțin așa sper.