M-au impresionat funerariile reginei Elisabeta a II-a. Ca și cele ale Prințului Filip de anul trecut. M-am uitat la acel "lay in state" (expresie pe care nu știu să o traduc), timp de patru zile, de la Westminster Abbey, transmis în direct de BBC News atît la televizor cît și prin cîteva canale de YouTube. Au fost un sfert de milion de oameni care au stat la o coadă lungă de cîțiva km, uneori chiar și 24 de ore, ca să-i aducă un ultim omagiu de cîteva secunde. Și apoi la procesiunile care-au urmat, cortegiul și slujba, iar momentul de maximă emoție pentru mine a fost acea lamentație a cimpoierului.
Regina a trăit 96 de ani. Aproape un secol. Dacă fiecare rege sau regină ar fi tot trăit tot cam pe-atît, ar fi fost doar 10 monarhi de la cucerirea normandă. Dar dacă viața unui om ar fi în medie cam tot pe-atît? Dacă ne gîndim la perioada de acum cîteva sute de ani, ne pare atît de îndepărtată, străină, pare că nu ne leagă nimic de ea, și totuși ne-ar fi putut despărți doar cîteva generații. A, strămoșii mei din secolul XIV, uite niște portrete de-ale lor! Istoria pare că s-a accelerat doar de la finele secolului al XIX-lea, însă de fapt tot timpul s-au întîmplat atît de multe. Nimeni n-a stat liniștit niciunde. Istoria e plină, densă. Nu doar bătălii, așa cum ne învață manualele, dar și viața oamenilor, care pare comprehensibilă dacă ar trăi mult, dacă ai avea mai mult timp să-i studiezi. Ciudat lucru, timpul ăsta.
O regină sau un rege e un model pentru toți cetățenii regatului. De la un model de moralitate, pînă la un exemplu de ținută, de gusturi, de modă, de fapt nu de modă, fiindcă aceasta e trecătoare, ci de reamintirea valorilor clasice, eterne. Cei cu opțiuni politice liberale, sau de stînga, nici nu vor să audă de monarhie. Dar ei sînt atei. Poate de asta stîngismul a cauzat atîtea atrocități, din 1917 și pînă acum, fiindcă umbra a ceea ce a urmat e încă lungă. Ori un monarh e modul în care Dumnezeu ne spune că e inutil să fim necredincioși, că nu doar datorită conștiinciozității și muncii se ajunge sus, fiindcă el oricum pune deasupra pe cine vrea, însă după criterii frumoase. Și dacă ne uităm la monarhiile din Europa, aș zice că aș urma mai degrabă un acest model decît așa zisele modele de președinți și premieri, aproape toți foarte greu de respectat, iar cei care-s mai de treabă nu-s chiar exemple de pus de calapod, ci doar niște oameni banali. Oamenii ar fi mult mai respectuoși dacă ar avea modele în viață.
Un lucru cu care nu se împacă francofilia și italofilia mea este desconsiderația acestor țări față de monarhie, încrederea lor în așa-zisele valori republicane. Poți avea și libertate și egalitate și fraternitate , de ce nu, iar deasupra o regină ca Elisabeta a II-a sau un rege ca Charles al III-lea, avînd și o funcție religioasă. Mereu s-au creat republici, în Franța s-a ajuns a cincea, poate nu va fi ultima, ca diversele dinastii, iar în Italia n-a prins niciodată, nici de pe vremea regilor Romei sau a împăraților romani, de amintirea cărora n-au scăpat. Fără modele e mai mult haos, poate din cauza asta din pdv cultural și științific UK a avut mai multe mari individualități, scriitori, oameni de știință, și astfel au creat mai multe.
Nu cred că un rege sau o regină a Regatului Unit ar trebui să-și ceară vreodată scuze pentru colonialism, fiindcă acesta a avut un foarte clar rol civilizator. De fapt toate statele din fostele colonii ar arăta mai bine dacă nu și-ar fi declarat independența. India ar fi arătat mult mai bine, în mod clar, și poate n-ar mai fi existat atîția sălbatici, fiindcă acum este o țară de semi-sălbatici. Poate și Statele Unite, deși ele sînt acum mai mult decît prietene cu UK și acolo s-a vrut un model economic mai liberal și atît. Și Irlanda, deși acolo e vorba și de religie și aici poate s-a greșit după moartea reginei Anne în 1714 că nu au vrut să pună regi care-au avut legătură cu catolicismul. De fapt mai cred și că Anglia ar fi arătat și mai bine dacă ar fi rămas catolică, dar e mult mai bine sa fie protestanți decît atei, cum sînt majoritatea francezilor de azi, care-s prea toleranți și prea liberali și uite că sînt amenințați așa zisa religie a arăbeților, care-i cu mult mai rea ca ateismul. Protestantismul și catolicismul ar trebui să se apropie, să învețe unii de la alții, poate chiar să se unească, de ce nu?
