Cei pe care-i urăsc

Cei care pun frînă ideilor, cei care subminează încrederea altora, cei care se gîndesc mereu la proprietăți imobiliare, cei care se uită la televizor, cei care citesc tabloide sau agregatoare de știri și le consideră surse viabile de informații, cei care nu suportă să fie singuri, cei care se plictisesc, pragmaticii, cei care nu citesc cărți, cei cărora nu le place On the Road, cei mereu mulțumiți de ei înșiși, țăranii urbani, oamenii care nu consideră că a-ți ține promisiunea e un lucru de onoare, xenofobii, inginerii est europeni, oamenii lipsiți de hobby-uri, cei care sînt atît de pasionați de gadget-uri încît se definesc în relație cu un gadget, cei care nu călătoresc, cei care economisesc bani, cei care au bani și se plîng că nu au, cei care văd (și) un interes financiar în căsătorie, androizii, angajați ai multinaționalelor din Europa de Est, bucureștenii, bucureștenizații, proprietarii non-germani de bmw-uri, cei care merg cu jeep-anul prin oraș, cei care inventează mereu motive ca să nu facă sau să nu se apuce de un lucru, cei care nu fac diferența între bășcălie și ironie, cei care nu cumpără produse din piață ci doar de la supermarket, cei care stau la terase în Mall, cei care-și schimbă comportamentul cînd stau într-un grup, cei cărora le place să vorbească mult, cei care se supra explică, terminatorii de fraze, cei care consideră că relațiile sociale nu s-au schimbat din evul mediu și pe care le consideră valori tradiționale, cei care se plîng mereu că n-au timp liber dar nu fac nimic pentru a-și face măcar puțin, cei care în concediu merg la all inclusive, cei care pronunță sume mari de bani, cei care n-au răbdare, nervoșii în trafic, cei care spun că n-au fost niciodată la prostituate sau n-au fumat niciodată un joint, misoginii, cei cărora le place să-i spioneze pe alții, cei care-și fac planuri pentru pensie deși mai au destul pîn-acolo, cei care-și bîrfesc colegii de servici, cei care vor să conducă și să fie șefi, cei care-s tot timpul siguri pe ei înșiși, cei care mereu urmează trend-urile, piggyback-erii, cei care-și schimbă stilul artistic, calofilii, cei care consideră jazz-ul un gen pentru snobi, cei cărora le trebuie întotdeauna un motiv ca să facă ceva, cei care nu se uită la filme franțuzești, cei care nu se uită la filme mai vechi de 20 de ani, cei care nu visează niciodată cu ochii deschiși, cei care nu contemplă din cînd în cînd cerul, cei care nu simt nimic cînd văd un răsărit de soare.

Răsfoiri de zile libere

Întotdeauna aștept zilele libere, fie că-s ele de Paște sau de Crăciun, sau chiar și un week-end lung, cu planuri de relaxare intelectuală. Nu cu odihnă totală, dar nici cu planuri de studiu individual sau de lucru la un proiect personal. Anul ăsta s-a întîmplat să fiu și puțin răcit, dar doar puțin. (Iarna asta, care parcă nu se vrea dusă.) Așa că mi-am adus aproape, lîngă pat, ca să nu fiu nevoit să mă tot deplasez pînă-n living, un vraf de cărți, reviste, dvd-uri și cele două hard-disk-uri externe. Ca de fiecare dată în astfel de perioade îmi planific să citesc. Mai exact să recitesc. Dar, tot ca de fiecare dată, ceva ușor, și-n general, tot cam aceleași lucruri. Uite ce-am acum lîngă mine. De exemplu o colecție de povestiri de O. Henry. Atmosfera dinamică de la începutul secolului XX, twist-ul de la sfîrșit. Și un roman de Douglas Coupland, atăt de profund și relaxat în același timp. Și umoristic. Două cărți de Anna Gavalda, scriitoarea mea franceză preferată. Apoi cîteva albume de benzi desenate. Nu am prea multe în casă, dar tot am cîteva, peste care tot îmi spun de-a lungul anului c-am să le studiez. Și unele le am pe calculator, deși, eh!, nu-i aceeași senzație. Apoi ghiduri turistice, de genul Europa cu bani puțini, sau un 'Ghid al rutardului', oricum, de obicei prin Franța sau Paris. Oare?... Cine știe? Apoi albume cu fotografii din Paris, ale lui Willy Ronis, Robert Doisneau și alții. Și nu-n ultimul rînd, albume cu picturi impresioniste. Nu-s deloc tipul paysanne, din contră, tot timpul am fost un citadin, dar natura impresionistă chiar are un efect magic asupra mea. Mai am și cîteva reviste lîngă mine, și îmi place și să-mi cumpăr reviste (dintotdeauna mi-a plăcut), unele sînt franțuzești, de exemplu Le Magazine Littéraire, dar și National Geographic, deși asta din urmă, în ediție românească, e în general slabă, adică nu mă interesează mai mult de un articol de fond. Mai am 'Vivre Côté Paris', de anul trecut, și care tot stă aici, lîngă mine, de vreo nouă luni, ca și un număr mai vechi, de cîțiva ani, din 'Aéroports de Paris'. Apoi mă uit peste unele din filmele mele preferate. Majoritatea le am pe hardul extern – mi-e ușor să revăd o scenă particulară anume deși mi-e mult mai comod să mă uit la DVD player. Aseară mi-am pus documentarul cu J.J. Cale, 'To Tulsa and Back', nu că nu l-aș fi văzut de vreo zece ori. Woody Allen, filme franțuzești, în general vechi, sau unele episoade din Northern Exposure. Mă gîndesc că poate e ciudat că, deși la astfel de cărți și filme obișnuiesc să mă uit atunci cînd sînt obosit de la lucru și deci cînd nu pot citi altceva serios, eu aleg să le recitesc tocmai în concediu. Am acumulat prea mult oboseala. Sau poate e normal, cine știe? Oricum, pînă acum, seara, răceala se pare că mi-a cam trecut.