Răsfoiri de zile libere

Întotdeauna aștept zilele libere, fie că-s ele de Paște sau de Crăciun, sau chiar și un week-end lung, cu planuri de relaxare intelectuală. Nu cu odihnă totală, dar nici cu planuri de studiu individual sau de lucru la un proiect personal. Anul ăsta s-a întîmplat să fiu și puțin răcit, dar doar puțin. (Iarna asta, care parcă nu se vrea dusă.) Așa că mi-am adus aproape, lîngă pat, ca să nu fiu nevoit să mă tot deplasez pînă-n living, un vraf de cărți, reviste, dvd-uri și cele două hard-disk-uri externe. Ca de fiecare dată în astfel de perioade îmi planific să citesc. Mai exact să recitesc. Dar, tot ca de fiecare dată, ceva ușor, și-n general, tot cam aceleași lucruri. Uite ce-am acum lîngă mine. De exemplu o colecție de povestiri de O. Henry. Atmosfera dinamică de la începutul secolului XX, twist-ul de la sfîrșit. Și un roman de Douglas Coupland, atăt de profund și relaxat în același timp. Și umoristic. Două cărți de Anna Gavalda, scriitoarea mea franceză preferată. Apoi cîteva albume de benzi desenate. Nu am prea multe în casă, dar tot am cîteva, peste care tot îmi spun de-a lungul anului c-am să le studiez. Și unele le am pe calculator, deși, eh!, nu-i aceeași senzație. Apoi ghiduri turistice, de genul Europa cu bani puțini, sau un 'Ghid al rutardului', oricum, de obicei prin Franța sau Paris. Oare?... Cine știe? Apoi albume cu fotografii din Paris, ale lui Willy Ronis, Robert Doisneau și alții. Și nu-n ultimul rînd, albume cu picturi impresioniste. Nu-s deloc tipul paysanne, din contră, tot timpul am fost un citadin, dar natura impresionistă chiar are un efect magic asupra mea. Mai am și cîteva reviste lîngă mine, și îmi place și să-mi cumpăr reviste (dintotdeauna mi-a plăcut), unele sînt franțuzești, de exemplu Le Magazine Littéraire, dar și National Geographic, deși asta din urmă, în ediție românească, e în general slabă, adică nu mă interesează mai mult de un articol de fond. Mai am 'Vivre Côté Paris', de anul trecut, și care tot stă aici, lîngă mine, de vreo nouă luni, ca și un număr mai vechi, de cîțiva ani, din 'Aéroports de Paris'. Apoi mă uit peste unele din filmele mele preferate. Majoritatea le am pe hardul extern – mi-e ușor să revăd o scenă particulară anume deși mi-e mult mai comod să mă uit la DVD player. Aseară mi-am pus documentarul cu J.J. Cale, 'To Tulsa and Back', nu că nu l-aș fi văzut de vreo zece ori. Woody Allen, filme franțuzești, în general vechi, sau unele episoade din Northern Exposure. Mă gîndesc că poate e ciudat că, deși la astfel de cărți și filme obișnuiesc să mă uit atunci cînd sînt obosit de la lucru și deci cînd nu pot citi altceva serios, eu aleg să le recitesc tocmai în concediu. Am acumulat prea mult oboseala. Sau poate e normal, cine știe? Oricum, pînă acum, seara, răceala se pare că mi-a cam trecut.