Poate că vremea mohorîtă pe care-am avut-o în perioada acestor Sărbători, de mai bine de o săptămînă încoace (n-am mai văzut soarele de nici nu mai știu cînd, așa că ziua citesc cu lumina aprinsă) la care se adaugă cred și oboseala acumulată mai ales în ultimele luni, au făcut să pară ca timpul să treacă mult prea repede, atît de repede încît parcă mai ieri m-aș fi aflat la servici. Nici n-am reușit să mă relaxez. Am atîtea cărți, și o mulțime de reviste și albume peste care am zis că mă voi uita, ca-n fiecare an în acestă perioadă, avînd din fericire atîta timp liber, doisprezece zile, din 23 Decembrie pînă în 3 Ianuarie inclusiv, și în loc de asta am cam stat în pat, am dormitat, am citit destul de puțin, am făcut curat prin casă, apoi am mers la cumpărături, în rest exact ca-n postarea din luna decembrie anul trecut. Nici măcar la televizor sau pe YouTube nu reușeam să stau mult după miezul nopții. Mă încearcă un schadenfreude cînd văd la știri cozile de pe DN1 sau de la supermarket-uri - de fapt nici eu n-am mai găsit Panettone în ultima săptămînă, bine c-am luat mai demult, dar aș mai fi vrut unul, cu ciocolată de data asta.
Și acum, bilanțul. În anul care imediat va trece am avut cîteva perioade stresante la servici, deși dacă mă gîndesc bine, mai mult mi le-am creat eu, cu procrastinarea. E greu de acasă, totuși. Există o tendință catre nomadism digital, self employed, freelancer, dar nu știu sigur dacă m-aș descurca, dacă m-aș putea stimula fără un mediu, deși poate sînt eu prea conservator, poate cu timpul cine știe. La sfîrșitul lunii mai am schimbat proiectul la care lucrez, ceea ce a fost bine, cred, dar la cel nou sînt mai mult singur, ceea ce nu e chiar dezirabil. A mai fost o carantină în oraș, prin martie, ca anul trecut. Iar pandemia a continuat, s-au stabilit recorduri, (ieri în Franța s-au înregistrat peste 200k de cazuri detectate în ultimele 24h iar în Italia aproape 100k) și va continua cel puțin cîteva luni de-acum încolo, cu noua variantă Omicron. Sper să nu ajungem să învățăm alfabetul grec. M-am vaccinat dar nu am călătorit niciunde, desigur, mi s-a părut prea riscant, mai ales că aș fi mers tot solo. Am crezut c-o să fiu nervos din cauza asta, dar îmi pare c-am făcut față cu bine totuși. Am citit cîteva cărți de călătorie, deși mult mai puține față de cîte credeam. Acum cîteva luni mi-am cumpărat de la Cărturești What Great Paintings Say apărută la Taschen, ediția în format mare, pe care-o țin în dulapul cu haine, că nu încape altundeva, și pe care pînă acum n-am avut timp s-o studiez pe îndelete, nu știu de ce. Am crezut că voi putea citi Rough Guide Italy, dar un ghid de călătorie se citește atît de greu cînd știi că nu poți pleca acolo. Așa că majoritatea timpului am cam stat pe acasă, cu Mama, ea petrecînd prea mult timp cu ochii pe tabletă sau smartphone ori la tv, însă fără să am absolut nici un chef să lucrez sau măcar să studiez ceva (m-am uitat puțin peste cursul practic de limba italiană, am în bibliotecă cartea apărută la noi în 1978). La fel ca anul trecut, nu m-am prea uitat la multe filme, în total cam la mai puțin de douăzeci, însă am urmărit majoritatea episoadelor Dr Quinn, Medicine Woman de pe Tvr2. Iar pe YouTube am continuat să urmăresc France with Véro, și am descoperit excelentele canale tematice: Prowalk Tours, Still Wanderer, A Walk in Paris și Simply Railway. Mi-am schimbat smartphone-ul, în sfîrșit, după șase ani și jumătate. Scriitori pe care i-am citit în premieră: Mika Waltari, Henryk Sienkiewicz și Giuseppe Tomasi di Lampedusa. Dacă în ianuarie eram cu cărțile lui Dumas (mi-am comandat o mulțime de cărți second-hand), în decembrie am reluat Star Wars. Am încercat și un Walter Scott dar nu mi-a prea plăcut. Aș vrea să reiau și cărți pe care le-am citit demult, dar să le citesc prin prisma experienței de viață. Oricum, treaba asta, împreună cu cîteva seturi de Playmobil și Lego pe care mi le-am cumpărat recent, este o parte a ceea ce simt în ultimul timp, o dorință de întoarcere la perioada copilăriei. De fapt de întoarcere în secolul trecut, măcar în anii nouăzeci, iar tot ce s-a întîmplat de atunci să fi fost doar un vis. Se spune că un om înțelept nu regretă timpul care a trecut, dar cum eu nu sînt așa, cu siguranță aș fi făcut multe lucruri într-un alt mod, în fond înveți și din experiență. Dar poate atunci nu mi s-ar fi întîmplat lucrurile bune pe care le-am trăit, și nu am avut puține, trebuie să recunosc. Aș fi citit mai mult, aș fi călătorit mai mult, aș fi scris mai mult și, mai ales, cu siguranță n-aș fi lăsat să-mi scape atîtea ocazii care s-au dus pentru totdeauna.
