Trădări

Cum să iertăm atunci cînd cineva greșește față de noi, ne înșală chiar și numai o singură dată încrederea, la modul grav, ne calcă în picioare sentimentele? Chiar dacă apoi își revine sau își cere iertare. Mi-e greu să cred în caracterul schimbător al omului. Există și oameni cu caracter fluctuant, am văzut destui din aceștia, dar de la ei te aștepți la orice, însă de la ceilalți, majoritatea, cine îți garantează că nu te vor mai trăda și altădată? Doar dacă nu cumva toți oamenii au din cînd în cînd fluctuații de caracter, lăsîndu-se conduși de diverse curente toxice, de hormoni, de mode trecătoare, etc. Nu știu. Mie-mi vine atunci s-o iau de la zero, așa sînt eu, dar nu poți lua viața de la zero mereu, fiindcă trecutul face parte din tine și îți va reveni în minte după mulți ani, ca un gînd care te influențează în viața de zi cu zi, și nu-ți dă pace oricît vei încerca să-l alungi, și asta am observat că se întîmplă la toți oamenii după un timp suficient de lung. Și atunci de ce, după ce întîlnim pe altcineva, despre al cărui trecut nu știm prea multe, însă cumva îl intuim, ca toți oamenii cu care petrecem un timp mai îndelungat, tindem să ocolim subiectul, fiindcă ne gîndim că nu ne-a înșelat pe noi, deși de fapt destul de ușor am fi putut fi noi acolo, sau dacă nu, ar putea-o face. Și atunci pe de-o parte nici n-avem timp să excavăm trecutul, fiindcă viața trece din ce în ce mai repede, și parcă nici nu dorim cu adevărat, fiindcă e dureros și parcă abia ne-am vindecat de vechea rană și astfel ne continuăm să ne cultivăm noua relație, mai fragilă, dar în același timp cu maturitate, și astfel viața merge înainte.