Gînduri crude

M-am întrebat în ultimele săptămîni ce-aș face dacă ar veni și la noi războiul? Probabil m-aș înrola, și asta fără nazuri. Dar nu pentru apărarea unui popor prost ca al nostru, ci pentru apărarea Europei și deci implicit și mai ales a civilizației. Acum cîțiva ani aș fi gîndit altfel, probabil c-aș fi făcut orice ca să fug din țară. Poate că atunci eram mai optimist și cu mai multă voință de a rămîne în viață. Acum sînt obosit și pesimist. Pentru că deși ai liber arbitru, sau cel puțin așa cred, sau sper, nu te poți opune sorții finale, în fond. Și moartea este tot o fugă, altundeva, în altă lume, nu știm unde. Dar aș putea ucide oameni? Cred că da, cine poate spune cinstit că n-a avut măcar o dată gînduri din astea? Există destui oameni pe acest pămînt care nu merită să mai trăiască. Aș ucide rusnaci, dar doar soldățoi și menestreli de-ai lui putin, aș mai ucide arăbeți radicalizați, țigănoi, apoi toți membrii și simpatizanții partidelor extremiste de la noi din țară, cîțiva pesediști, pe un fost manager pe care l-am avut mai demult la o firmă, și poate pe un orc cu care-s încă din păcate coleg, deși nu mai interacționez deloc cu el. Poate că asta face războiul din om, reactivează ura latentă, animalică din fiecare. Există mai mulți oameni care mi-au făcut rău în viață dar m-am intersectat cu ei doar punctual, pentru perioade de timp foarte scurte, trecătoare, așa că i-am iertat. Pentru că și eu am fost crud uneori fără un motiv serios și chiar fără să vreau, deși nici pe departe atît de crud cum au fost alții cu mine. Războiul însă e absurd, deși e organizat. Are reguli, deși nu toate se respectă. Propaganda, adică minciuna, patologică în cazul rusiei și altor state totalitare, face parte dintre ele. Au oprit presa liberă și acum se mint pînă și pe ei înșiși. Ei nu recunosc că au început un război, nu recunosc că bombardează blocuri de locuințe, că trag în civilii care merg la piață, se fac că nu văd cum se adăpostesc familli întregi cu copii mici care plîng, bătrîni, în subsoluri sau la metrou. Incredibil ce siguri sînt de logica lor împuțită dictatorii lumii, n-ai cum să te cobori la mintea lor ca să le dai replică prin cuvinte, e și periculos, interpretează oricum așa cum vor. Mai e și amenințarea cu armele atomice, care pot fi activate la nevoie, venită tot de la blestemata de rusia care mi-a umbrit copilăria și acum, deși n-aș mai fi crezut, îmi umbrește din nou viața. Ce regulă e asta? Sper să nu se aplice, și să vină odată pacea, deși după aceea vom mai vedea urmările, criza economică, începută deja, dar în primul rînd să fie pace.