duminică, 30 octombrie 2016

Reviste

Îmi place să răsfoiesc reviste, să-mi clătesc ochii uitîndu-mă la fotografiile întinse pe două pagini lucioase și să citesc în zig-zag articolele de pe coloane, mai mult umplînd cu imaginația. Cumva, toate revistele au un pronunțat caracter al timpului prezent, chiar dacă sînt... reviste de istorie de exemplu. Poate datorită reclamelor și anunțurilor tematice de pe ultimele pagini. Și totuși conținutul lor se perisează rapid. O revistă de acum cîteva luni nu-mi mai stîrnește interesul, chiar dacă informația este perenă, totuși parcă nu-mi mai vine s-o mai răsfoiesc. Simt mereu nevoia de a avea (și) ultimul număr ca să fiu "liniștit". De fapt nu știu de ce zic liniștit. Că zeitgeist-ul e în mîinile mele? Că nu sînt singur și mai sînt și acum alții care-mi împărtășesc aceleași pasiuni și interese, cei nevăzuți, cu care n-am unde și nici cum să mă-ntîlnesc în lumea reală. Sau că există un sentiment al continuității care iată, produce lună de lună cîte ceva interesant și că nu totul se reduce la acest deșert cultural în mijlocul căruia parcă mă aflu zi de zi. Și totuși cînd dai peste un număr mai vechi scăpat pe undeva printr-o cutie în spatele unui dulap, parcă-ți saltă puțin inima, și uitîndu-te la luna apariției și te gîndești imediat la lucrurile frumoase din perioada aceea, sau, dacă nu frumoase, măcar îmi apar în memorie cumva învălurite, ca într-o aură.

Dar nu sînt consistent. Nu urmăresc unul și același lucru, aceeași revistă, (poate cu excepția National Geographic, asta mai mult ca să-mi exorcizez lipsurile din copilărie și tinerețe, deși Geo e o revistă mult mai bună). Și nu citesc reviste românești, doar franceze și uneori engleze. Îmi mai procur reviste din cu totul și cu totul alte domenii, pentru că mă interesează multe, trebuie să admit asta (francezii de exemplu au cam o duzină de reviste de vinuri!).

O vreme, acum vreun deceniu, am încercat să nu mai citesc reviste, să mă izolez cumva, ca într-un turn de fildeș, să citesc doar cărți, romane, mai ales contemporane de exemplu, gîndindu-mă că doar de acolo, din paginile scriitorilor de ficțiune, aș putea afla tot ce mă interesează, restul e doar zgomot de fond, rezidual, cu care n-are nici un rost să-mi încarc mintea. Acum îmi dau seama că am cam pierdut destul de multe lucruri. Există referințe culturale la ultimul deceniu în diverse articole, chiar și în cărți, pe care nu le înțeleg și trebuie să le caut pe Net și mă întreb: "cum de nu știam asta?" sau "unde eram cînd s-au întîmplat astea?". Iar acum consider revistele o completare a culturii din cărți și de ce nu?, o stimulare intelectuală, nu doar divertisment. O revistă îți ușurează cunoașterea unui domeniu, te poate introduce mai ușor într-un subiect, într-un mod mai plăcut, mai atractiv. În fond, nu poți trăi numai cu abstracții, nu? Poate greșesc, în fond... ce știu eu? vorba lui Montaigne.