duminică, 27 septembrie 2020

Septembrie 2020

Luna aceasta vremea a continuat să fie însorită și caldă așa că mi-am continuat plimbările de week-end prin oraș. Acum două săptămîni am fost și prin sud, de pe Cluj am luat-o spre Girocului și apoi la dreapta pe Rebreanu pînă pe Calea Șagului, apoi înspre Maria și de-acolo spre Centru. Am făcut peste 17 mii de pași. Iar sîmbăta trecută am mers pe Mihai Viteazul, apoi pe Babeș - o zonă frumoasă, pe care n-am mai fost demult, nu știu de ce - și prin spatele Universității - ce fain arată fără studenți - apoi la stînga spre Rozelor. De fiecare dată mă face să mă gîndesc la perioada studenției, dar de fiecare dată. Îmi imaginez în cap dialoguri cu foști colegi, cu fosta prietenă, cu proful meu la care-am dat licența. Nu prea cred că mă voi mai reîntîlni vreodată cu vreunul din ei. A trebuit să mă așez pe o bancă, pe malul Begăi, și să-mi pun un leucoplast la picior, fiindcă de-atîta mers pantoful drept mă rodea la gleznă și mai mult ca sigur ar fi urmat să sîngerez, la fel ca data trecută. Și cînd am ajuns acasă am văzut că pantalonii mi s-au ros între picioare - data viitoare am să-mi pun blugii. A mai fost un week-end în care n-am putut merge nicăieri din cauză c-am fost în ambele zile on-call - trebuie să primesc două zile de odihnă pentru asta, dar la noi în firma asta de obsedați de muncă nu se obișnuiește, e un obicei descurajat, dar oricum una sigur mi-o voi lua lunea viitoare, în cinci octombrie, pot să comenteze ei pînă nu mai pot.

În rest am fost destul de stresat, numărul de cazuri de Covid-19 continuă să crescă și la noi și în țările din Vest, mai ales în Franța și în Spania. Continui să vizionez seara știrile de la Rai 1 și TV5 Monde și să mă uit la reportajele acelea filmate pe străzile orașelor în care-am fost, în exterioarele familiare. Nu știu dacă e valul doi, nimeni nu ne lămurește. Am mai descoperit o scriitoare interesantă de care n-am mai auzit, Anita Brookner, ne-tradusă pînă acum în română, și mi-am comandat deja două cărți de care-o să m-apuc imediat după ce termin romanul ăsta lung de John Irving - are un stil cam direct, dar mă așteptam la asta. Trebuie să-mi comand și alte cărți, pentru că după Brexit va fi mai complicat. Mi-am făcut un wishlist - anul ăsta mi-am luat în general carți de călătorii sau care au printre teme călătoria. Am văzut două filme bune: Ford v Ferrari (2019) și Aloha (2015), iar serile continui să revăd toate sezoanele Doc Martin, cam un episod-două pe zi. Am fost la ziua bunicii mele, a împlinit 90 de ani, și acolo m-am întîlnit cu unchiul meu cu mătușa mea, care s-a întors de la lucru în străinătate, probabil pentru totdeauna, și verișorul meu cu partenera lui care așteaptă un bebe în februarie. Ce bine e să mai socializez! Am mîncat pizza și prăjituri de la Codrina. M-am îngrășat. Cursa de 24 de ore de la Le Mans a avut loc, dar fără spectatori. Azi este zi de vot, nu prea am cu cine, nu mă-ncîntă usereul ăsta - prea mulți colegi proști și-au updat-at pozele de profil de pe Facebook cu intenția de vot. Oameni care nu citesc cărți votează pe alții care nici ei nu citesc cărți. Am fost pînă la secție să pun un vot nul măcar, dar era o coadă pînă la ieșirea din curtea școlii, lucru care m-a descurajat, așa că am făcut cale-ntoarsă, am trecut pe la un supermarket, după care m-am întors din nou să văd dacă n-a mai avansat, dar nu, și nu risc, și prin urmare m-am întors acasă.