Singurul lucru bun pe care l-am făcut anul acesta a fost călătoria din iulie-august. Și ciudat, în același timp. Pentru că am fost în aceleași locuri ca și înainte de panedmie, deci cu trei ani în urmă. Am stat în toată această perioadă în casă, cu același ghid turistic în cameră, pe care-l mai răsfoiam din cînd în cînd, mă uitam la walking tour-urile pe YouTube înciudîndu-mă c-am ratat atîtea lucruri. Am avut pînă și aceiași pantofi de trekking, pe care-i purtam din cînd în cînd cînd mergeam jos să iau un bax cu apă de la supermarket sau în plimbările prin cartier. Și iată-mă din nou aici, mi-am zis, cînd am ajuns în același locuri, stînd în aceleași hoteluri. Acolo nu mi s-a părut extraordinară situația, uneori chiar banală, dar așa se întîmplă uneori în viață, nu-ți dai seama ce ai trăit decît atunci cînd ajungi acasă. A fost interesant, în ciuda aglomerației și a căldurii, sau problemei mele cardiace care mă face să transpir abundent mai des. Am o mulțime de amintiri, distincte de cele de data trecută, am absorbit cît am putut. Asta deși m-am simțit foarte familiar cu locurile, aproape ca acasă. Știam cum anume se ajunge de la punctul A la punctul B, asta în afară de trasee, pe care le-am parcurs în premieră, știam de unde-ți poți cumpăra mîncare sau de unde poți lua un feribot. Nimic neprevăzut, și ăsta a fost și motivul pentru care am ales să vin din nou aici, să nu mai fiu nevoit să-mi fac astfel de griji, aflîndu-ne totuși încă în pandemie astfel că nu aveam chef să merg în locuri necunoscute trebuind să mă orientez de fiecare dată, printre atîția oameni. Per ansamblu am fost super-mulțumit că am călătorit acolo și anul acesta. Pentru anul viitor aș vrea să plec de două ori în călătorie.
În rest, am reînceput să merg la servici, dar doar de două ori pe săptămînă, uneori trei. Și la servici am trecut prin cîteva perioade stresante, nu multe, dar nu înțeleg deloc de ce nu se poate fără stres. Există oare un servici fără stres? Am văzut, în sfîrșit, toate sezoanele din The Office, ambele versiuni, și cea americană și cea engleză, precum și Parks and Recreation, ceea ce cred că a contribuit în mare măsură la decizia de a veni și fizic la servici. Abia anul ăsta m-am abonat și eu la servicii de streaming, astfel c-am văzut și vreo optzeci de filme, mult mai multe ca anul trecut. Bine că se mai difuzează și filme franțuzești mai vechi puțin, nu doar de acțiune, cum credeam inițial, și chiar am mai văzut și cîteva filme italiene și nordice, de care-am fost destul de mulțumit. Și ultimul film a lui Woody Allen tot pe un canal de streaming l-am văzut. Și Obi Wan Kenobi. Și m-am uitat la Toate viețuitoarele, mari și mici - dar acesta pe Epic Drama. De citit nu am citit atît de mult, mai puțin de treizeci de cărți, dar mi-am cumpărat o mulțime de cărți bune, cîteva zeci, pe care chiar intenționez să le citesc curînd. Au apărut atîtea că abia le-am făcut loc în bibliotecă. La Humanitas, două volume din operele complete ale lui Platon, apoi al doilea volum al Eseurilor lui Montaigne, Civilizația romană a lui Eric Grimal. Și toate cele 124 de scrisori ale lui Seneca către Lucilius. Dacă în urmă cu un deceniu citeam literatură urbană, acum am ajuns, iată, la antichitate. De la Paul Auster la Robert Graves. La Cărturești au început să scadă numărul cărților de la Llewellyn, probabil gustul s-a cam stins prin zona asta. Am fost la ambele tîrguri de carte. M-au suprins în mod plăcut Anul meu cu Salinger, de Joanna Rakoff, un memoir care-mi aduce aminte de perioada de la sfîrșitul anilor nouăzeci, și O prietenie de Silvia Avallone, un roman care se petrece în Italia contemporană, exact ceea ce căutam. Acum, de sărbători am citit Circe de Madeline Miller, ceea ce mi-a reactivat gustul pentru mitologie.
A mai fost anul începutului războiului din Ucraina, a morții reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, care a marcat sfîrșitul unei epoci, și a inflației de peste 15 procente, lucruri care m-au ținut ocupat în destul de mare măsură cu urmăritul știrilor, în loc să-mi văd de ale mele. Și chinezoii tot amenință Taiwanul, iar nord coreenii continuă experimentele nucleare. Atîta nedreptate există în lumea asta. Bine că Argentina a cîștigat din nou Campionatul Mondial, ca-n '86, ceea ce m-a făcut să mă simt iarăși copil, în detrimentul echipei Franței, dar nimeni n-a ținut cu Franța, poate doar africanii. (Nu știu, chiar nu le e rușine să se prezinte cu o astfel de echipă?) Și tot anul ăsta au mai fost cîteva lucruri și întîmplări personale, dar asta e altceva, nu am chef acum să scriu chiar totul. Acum prefer doar să stau în pat, încercînd să las departe gîndurile despre servici care-mi tot mai vin din cînd în minte, răsfoind cîteva cărți și reviste pe care le-am cumpărat în Franța, să mănînc Panettone, și să mă uit la cîteva Walking Tour-uri la canalele de pe YouTube la care-s abonat și să dorm cînd am chef. Doar perioada asta a anului trece atît de repede.
