Obiceiurile mele de week-end s-au schimbat. Mă scol dimineața destul de devreme, fiindcă nu prea dorm atît de mult ca înainte și nici nu mai rezist tîrziu după miezul nopții cu o carte-n mână, apoi îmi pregătesc micul dejun: roșii cu mozzarella fresca și oregano stropite cu ulei de măsline, o felie de jambon, parmezan, uneori îmi fierb și un ou, mai nou îmi pun și un pahar cu suc de portocale cu pulpă, asta ca să-mi amintesc de hotelurile unde mergeam în concediu pînă mai anul ăsta, și la final o cafea în care îmi torn un pic de sirop de arțar (am încercat și cu sirop caramel dar nu-mi prea place). Nu mă mai duc la cumpărături, le fac de cu seară și tot vineri seara fac și curățenie - șterg praful, dau cu aspiratorul, apoi spăl pe jos. Așa că sîmbetele plec la plimbare prin oraș. Nu-mi stabilesc traseele dinainte, dar în fiecare week-end, pe lîngă centru, explorez și cîte-o zonă a orașului. Dau întîi o tură prin cartier, apoi și prin cartierul alăturat, care pare și mai adormit în căldura verii și-mi las gîndurile-n voie. În general îmi vin în minte amintiri de acum zece, douăzeci de ani și uneori chiar mai mult, pe cînd credeam că mă așteaptă-n viață lucruri mai bune. Văd atîția oameni de toate vîrstele și tineri care poate-s acum la început de carieră și pensionari care socializează pe lîngă un centru comercial, aceeași atmosferă ca pe vremuri. Eu sînt undeva la mijloc.
Încerc să merg doar pe la umbră, fiindcă vara asta continuă și ieri a fost arșiță. Trec de locurile pe unde-am copilărit și invariabil mă îndrept spre Centrul Istoric. Și inevitabil trec printr-o librărie sau două și de obicei de fiecare dată găsesc cîte-o carte care mi se pare interesantă pe care-o cumpăr. Săptămîna trecută m-am plimbat pe Savoya și am vrut să intru la Humanitas dar nu mai era acolo, m-am apropiat de vitrină, mi-am pus palmele căuș la colțul ochilor și m-am uitat prin geam și nu mai era nici o carte și asta m-a întristat peste măsură. Înc-o librărie care pleacă. Nu am văzut nimic în presă legat de asta iar pagina lor de Facebook a dispărut. Oare de ce? E de vină pandemia sau locuitorii Timișoarei au devenit mai ignoranți sau și una și alta? Mă gîndesc uneori că civilizația asta e în declin, cu atîția oameni care inculți, cu invaziile arăbeților și africanilor, cu accentul pus pe viețile celor de culoare, susținut de elitele așa-zis liberale din Occident. Abia acum am început să-i înțeleg pe britanici, cu Brexit-ul lor. De fapt abia acum am început să înțeleg multe. Goethe spunea în cartea sa Călătorie în Italia că un german ajunge la maturitate abia pe la patruzeci de ani. Dar el se considera de vîrstă mijlocie la 37 de ani, cam ca Dante. Ei bine, în ziua de azi cred că-ți trebuie vreo 50 de ani doar ca să te maturizezi. L-am citit pe Scott Fitzgerald la douăzeci și ceva de ani, cu Dincoace de paradis și da, pot spune că l-am înțeles, deși obsesia lui pentru vîrstă îmi cam zgîria urechea și nu m-a impresionat, avea deja un aer obosit ori eu voiam ceva mai dinamic. Apoi, la treizeci și ceva de ani am citit Marele Gatsby dar nu pot spune că m-a dat peste spate. Acum două săptămîni am citit Blîndețea nopții, care a fost scrisă cînd avea douăzeci și ceva de ani, dar abia acum pot spune că l-am înțeles, și acest roman și precedentele sale cărți. Înainte citeam cărți cu un puternic fir narativ și în general foarte citadine iar acum citesc altfel de literatură, pe care înainte chiar o disprețuiam, Ghepardul de Lampedusa de exemplu sau Edith Wharton sau tot ceea ce înseamnă clasici, pînă în antichitate.
Sînt atît de multe locuri de vizitat. În fond, e un oraș frumos și parcă văd din ce în ce mai mulți turiști. Nu e chiar Roma, unde, cum spunea Goethe, elementul artistic năvălește din toate părțile, însă pentru mine are și o valoare sentimentală deoarece am copilărit aici și studiat aici și deci o parte din sufletul meu e aici, nu am venit ca un condotier. M-am plimbat ieri pe malul Begăi, unde mai nou trebuie purtat mască, dar nu toată lumea o avea, apoi am trecut pe lîngă Universitate, iar pentru săptămînile următoare mi-am propus să re-explorez și zonele din Sud, pînă pe Girocului. Nu chiar săptămîna viitoare fiindcă atunci voi fi on-call din păcate, o formă corporatistă de a ține angajații ocupați șapte zile pe săptămînă mai mult de opt ore pe zi. Orașul nu e așa aglomerat, școlile încă n-au început. Cum am mai spus, vremea e călduroasă, ștrandul Termal era deschis, și la buletinul meteo s-a anunțat că vara asta se prelungește. Ca și pandemia de altfel cu care va trebui să învățăm să ne obișnuim să trăim pentru cine știe cît timp.
