Pe fiecare stradă

Primul album Dire Straits pe care l-am ascultat a fost On Every Street. Mai întîi am văzut videoclipul la MTV, părea atît de cool între toate acele piese de entertainment. Deși auzisem de formație, nu ascultasem nimic de ei, neavînd încă o cultură muzicală, fiind adolescent. Țin minte că era începutul iernii, aveam o prietenă cu care mă plimbam prin oraș, pe străzi, prin parcuri, era frig dar nu simțeam, eram fericit. Mi-am comandat albumul pe casetă, de la cineva din piață, pe care-l cunoșteam, m-am bucurat că-l avea. Ce vremuri! Muzica se procura greu, în schimb aveam mai mult timp pt. ascultat. Albumul părea atît de matur, și mă făcea să mă simt și eu un adult sau cel puțin îmi deschidea o ușă spre o lume, a occidentului, ce urma să vină și pe care o percepeam civilizată și sofisticată. Albumul are un sunet bogat, cu multe intrumente, așa că peste cîteva luni am fost puțin dezamăgit cînd am ascultat și primele albume. De fapt mereu am pendulat între Mark Knopfler și Bruce Springsteen, între cool și dezlănțuit, ca între două personalități întrebîndu-mă mereu care este cu adevărat a mea.

Calling Elvis are sunetul acela de chitară cool dar care te încălzește și vocea lui Mark Knopfler care cîntă făcînd un colaj din piesele celebre ale lui Elvis.
On Every Street se grefează atît de bine atît pe personalitatea mea cît și pe ceea ce a urmat în viața mea, străzile, căutarea, cărțile. Solo-ul de chitară și ritmul de la final care eliberează tensiunea acumulată în partea cu lirică.
When It Comes To You e atît de fluidă, totul curge parcă fără efort. E vorba despre despărțire, complicată, dar care e firească, cei doi nu se mai înțeleg. Albumul n-a avut prea mare succes de masă, poate din cauză că piesele nu se adresează mulțimilor de la concertele de pe stadioane ci e un dialog intim între doi oameni maturi.
Fade To Black. Îmi evocă și acum un bar întunecos, soios, lipsă de perspectivă, muzică blues, ca-n serialele de serie B care rulau și pe atunci și pe care le urmăream din lipsă de alternative. Sentimentul de a fi trădat și în același timp dependență, dragoste în care ești prins în cursă.
The Bug. Un uptempo care respectă regulile (strange ol' game) și laid back în același timp, combinația de ritm și profunzime a muzicii americane.
You and Your Friend. Lirica a vagă, se pretează la multiple interpretări, dar tot ce rețineam atunci, cînd nu prea știam engleză, mă gîndeam la ceva legat de gelozie.
Heavy Fuel. Rock ritmat care te face să dai din cap. Viața trăită la maxim.
Iron Hand. Comutarea specifică lui Mark Knopfler către o piesă care pare de folclor celtic și întoarcere spre Anglia, spre origini, la cavalerii în armură. În viitoarele albume solo vor urma mereu astfel de switch-uri.
Ticket To Heaven e o piesă atît de melodioasă, (are și viori) dar sensul, lirica e atît de diferită, e despre un om care donează tot ce are unui om cu un inel de diamant și acum nu mare cu ce-și plăti încălzirea, dar e bucuros că și-a luat un bilet spre Paradis. Knopfler mai are și alte piese în care lirica nu se potrivește cu melodicitatea.
My Parties. Petrecere în curtea din spate, cu oameni superificiali avînd discuții superficiale. Am văzut atîtea cazuri la viața mea. Soluția e cred nu să fii ca ei ci să surfezi peste superficialitățile din jur.
Planet of New Orleans. E atît de colorată! Ascultam piesa pe întuneric și mă vedeam în New Orleans, într-un pub sau restaurant, la amurg, o atmosferă caldă, jucînd cărți, mîncare caju, băuturi exotice, nume franțuzești, o lume diferită de restul Americii sau de Anglia. Se termină cu "she took me back to her courtyard / Where magnolia perfume screams / Behind the gates and the granite / Of the planet of New Orleans".
How Long. Ritmul care ca o ploaie mult-așteptată, binefăcătoare. Versuri absolut perfecte. Alternează chitara electrică, mandolina sau banjo-ul și desigur, pedal steel guitar, fiindcă e country. Se termină cu "How long, how long you gonna keep / Tellin' me you like me fine / How long until I'm gonna make you mine / How long before wake up / And find your good man gone / How long". Cumva, nu știu de ce, pentru mine e piesa preferată în perioada Sărbătorilor.