Descurajare

În ultimii trei ani mi-am tot făcut planuri de călătorie, pe care a tot trebuit să le amîn pentru cînd va fi posibil. Am citit o mulțime de cărți de călătorii, am răsfoit ghiduri turistice, am urmărit în mod regulat mai multe canale pe YouTube precum Rick Steves' Europe, Wolters World, France with Véro, Still Wanderer | Italy in 4k, Prowalk Tours, Les Frenchies, Simply Railway și ocazional și alții. Acum două luni și jumătate mi-am făcut rezervări la avion și la cîteva hoteluri iar acum, în sfîrșit, iată-mă în fața unei aventuri mult-așteptate. Și cu toate acestea mă simt descurajat. Dar extrem de descurajat. Au apărut pericole suplimentare: sîntem în plin val al șaselea al pandemiei, care iată a sosit mult mai repede, în iulie, față de cum s-a prevăzut (septembrie). Traficul aerian suferă perturbații, peste tot auzi de zboruri anulate, și nu doar low-cost-uri. Lufthansa de exemplu a anunțat anularea a două mii de zboruri în Europa pentru lunile iulie și august. Iar întîrzierile sînt ceva obișnuit. În zilele astea un val de caniculă traversează continentul și a ajuns și la noi, nu știu cînd se va termina. N-aș mai vrea să trec prin aceleași probleme cu căldurile ca acum trei ani în Liguria (tot acolo voi merge și acum). Și îmi mai pun tot felul de întrebări: cum se manifestă acolo criza alimentară? Dar cea energetică? Și influența politică: azi premierul Italiei a demisionat, președintele a dizolvat parlamentul și va convoca alegeri anticipate. Și nu pot să nu mă îngrijorez de costuri, estimez că de data asta vor fi mai mari ca data trecută, mai ales la transport și la mîncare. Dar cel mai mult mă gîndesc la faptul că voi călători solo. Asta nu mă mai stimulează. Parcă mă copleșește, nu mai am încredere în mine, nu știu de ce. Poate că tot ce s-a întîmplat în ultimul timp în lume, toate știrile alarmiste despre pandemie și război și criză economică, mi-au cam erodat entuziasmul. Mă gîndesc uneori că abia aștept să mă întorc cu bine, ca să mai stau după aceea o săptămînă acasă, să mă odihnesc cu adevărat, să citesc cîteva cărți, să mănînc înghețată proastă cumpărată de la supermarket, care evident nici nu se compară cu gelato italian, să mă uit la un film francez sau italian vechi și prost, sau, ciudat, tot la un canal YouTube de călătorii în Italia sau Franța, țările mele atît de mult iubite.