vineri, 21 februarie 2014

Paysans

Neagu Djuvara scria undeva pe la finalul "Istoriei Românilor..." că unul din motivele decăderii țării este strămutarea rapidă a oamenilor de la sat la oraș, fenomen în masă care s-a produs după ce-l de-Al Doilea Război Mondial. Sînt perfect de acord. Țăranii au distrus bruma de civilizație existentă și continuă s-o facă. Nu știu dacă prostia exista în ei dinainte sau i-a făcut așa caracterul slab de prost crescuți ori contactul cu o civilizație pe care n-au înțeles-o și nici n-o-nțeleagă în toată viața lor care le-a mai rămas de trăit. Au venit la oraș, dar nu s-au civilizat absolut deloc, nici cei care au făcut facultăți, nici cei care au ajuns profi universitari (majoritatea profilor pe care i-am avut la facultă erau, sau cel puțin păreau, țărănoi strămutați), nici funcționari-de-stat (șpăgari și veșnic nevrozați), nici doctori-care-nici-nu-se-uită-la-tine-dacă-nu-le-dai-bani, nimic nu s-a prins de ei. Au intrat la facultăți și au fost promovați pe baza originii lor "sănătoase". Iar nativii din oraș erau "săriți" de la împărțirea de apartamente de la întreprinderile unde lucrau, de aici și expresia peiorativă care se dă termenului de "țăran" și deci de aici și ura. Ce să mai zicem de țăranii proletarizați, o categorie și mai periculoasă? Însă ce e și mai grav e că și-au educat prost copiii (evident). Așa că nu doar generația lor e îndobidocită și împuțită și îmbîcsită, ci o parte din proasta creștere s-a transferat (desigur) și generației următoare, mulți din cei născuți în anii șaptezeci, optzeci și care au rămas în țară (cei care au emigrat au făcut-o și pentru că s-au săturat de țărani), și asta într-o așa măsură încît aceștia vor să se întoarcă la țară, fiind obsedați de achiziția de case și terenuri, vrînd să refacă poveștile din copilărie pe care le-au auzit de la părinții lor proști, trăind după un ideal de vis american care nu mai există demult, pe care l-au văzut în filmele vechi și ieftine la posturile de televiziune comerciale, și desigur că n-au auzit de inversarea demografică, care a apărut de vreo două decenii. Din partea mea, le doresc să-și ia case cît mai departe de oraș, să se ducă-n pizdele mamii lor cît mai departe de Timișoara, să ne le mai văd mutrele de șacali prin orașul meu. Poate că unii din generația Y vor mai reuși să schimbe ceva. Am oarecare speranțe în Generația Y, am observat... Și-n Franța a fost o mutare a populației, într-o proporție mai mică, dar la ei fenomenul e mult mai atenuat, la ei există chiar există o Conștiință Națională (ei au probleme acum cu emigranții, ca și toată Europa de Vest de altfel, să vedem cum le rezolvă). Și încă ceva: țărani mai există, orașul e plin de ei, încă mai sosesc, țara are rezerve mari de țărani care se mută aici. Cu greu ai loc de ei. Nu poți face un țăran proletarizat (nici unul aflat la generația a doua, mai spălat) să citească o carte. Am văzut un țăran care a intrat cu copiii într-o librărie, cu o geantă mare, și a întrebat dacă au rechizite și pe cînd ieșea le-a spus copiilor: "ia uite cum stau cărțile aici, he-he, poți să te plimbi printre ele ca pe stradă". La toate joburile pe care le-am avut toți colegii vorbeau despre copilăria petrecută la țară - mi se părea groaznic și cînd le spuneam părerea asta își luau un aer disprețuitor, așa, de: "eh, ce știi tu?". Nu e club sau bar în care să recunoști cîțiva țărani sau fii-de-țărani-proletarizați măcar după cum se îmbracă, dacă nu după cum vorbesc. Îi vezi prin nu doar în Piața 700, sau Maria, sau în stațiile de tramvai care duc la Gara de Nord, ci și-n Centru, în cartiere... Mai greu e la servici, că te mai împiedici de un țăran-corporatist sau fiu-de-țăran-proletarizat-devenit-corporatist, dar n-ai încotro.