Din nou alegeri

Chiar m-au captivat alegerile de anul acesta. Spre deosebire de cele de acum cinci ani, cînd nici nu am ieșit din casă, avînd ulterior ușoare remușcări după aia, seara, la exit-poll, dar n-au durat mult, fiindcă pîn' la urmă a ieșit cel cu cine țineam, acum nu doar că am urmărit campania la televizor și am citit presa, dar am mai avut și emoții, și asta în ambele tururi de scrutin. De mult n-a mai ieșit cineva pe care să-l fi și votat în ambele tururi, din '96 încoace cred. (Ce vremuri!) De fapt mi-era destul de clar că-l voi vota pe Iohannis, însă am fost curios să-i urmăresc și pe alții.

Mereu m-am gândit că dacă se va ivi cumva vreun candidat care să susțină cultura sau măcar să pronunțe cuvîntul carte îl voi vota imediat, indiferent de culoare. Singurul care a făcut asta a fost de altfel și singurul intelectual, Theodor (sau Toader) Paleologu. Licențiat la Sorbona, doctorat la München. Nu e condiție sine qua non, dar oricum. Posibil francofil, deși n-am prea detectat decît urme vagi. Și nici nu prea pare el deștept - așchia a sărit foarte departe de trunchi - îl văd mai degrabă ca pe un măscărici. Oricum, dă din gură mult, poate asta l-o fi ajutat în Franța, în cultura cafenelelor, dar pare cam străveziu, nu chiar ca Ponta, dar cuvintele lui sînt cam goale. Și partidul său dubios care la alegerile din 2014 a suținut la prezidențiale... pe cine a susținut, și din care acum face parte Băse, un unsuros perfid, și cu un șef idiot m-a ținut departe.

Cam toți colegii mei de servici au votat cu Barna, dar mie nu-mi prea inspiră încredere. În primul rînd a fost retragerea din partid a lui Nicușor Dan, (fondatorul formațiunii Uniunea Salvați Bucureștiul, transformată apoi în USR, pe care a și dus-o în parlament) pentru un motiv destul de pueril - legat de alianța pentru familie, dar sînt sigur că în spate a fost și altceva. De altfel Barna a fost ales doar de trei sferturi din membrii din interior și contestat deschis de Cosette Chichirău. La care se adaugă dezvăluirile proiectului Rise din care a ieșit cam șifonat (moral, nu legal) cîteva gafe verbale în genul celor făcute de Beto în State (alt perdant, care s-a și retras) și, mai ales, refuzul asumării guvernării de după trecerea moțiunii de cenzură. Cum spunea Sebastian Lăzăroiu: "Se numesc USR, dar cînd momentul e greu s-o salveze PNL". E prea orientat pe viitor, n-a zis nimic de cultivarea tradițiilor. Oricum, a fost candidatul susținut de angajații multinaționalelor, ceea ce iarăși nu-mi sună a bine, fiindcă n-aș vrea un președinte care să conducă țara cu metodologii corporate și experimente sociale, de care mi s-a acrit, știu eu foarte bine ce zic. Nu vreau să aud de team building de exemplu.

Politicianul Mircea Diaconu diferă de actorul Mircea Diaconu în unele aspecte, ceea ce m-a dezamăgit. Adică OK, este împăciuitor dar se și enervează. Mai are cîteva polițe de plătit foștilor membrii PNL care l-au exclus acum cîțiva ani. Am detectat și un ușor misoginism. Țăran, dar în sensul bun totuși. Gospodar. Vrea o țară ca-năuntru, nu ca afară. Mă rog, la partea cu specificul local, cu tradiția, sînt de acord. Vorbește în volute și se pierde în vorbe iar explicațiile lui sînt egocentrice. A zis că el nu se vede la Cotroceni, fiindcă acesta este patrimoniu național dar a adăugat imediat că se va găsi cu siguranță alt palat pe care să-l recondiționeze și în care să stea. Plus susținerea lui de către o alianță cu trei foști prim miniștri mega-dubioși din ale căror mreje nu cred că are tăria de a ieși, părînd ușor influențabil, chiar naiv, precum caracterele pe care le joacă în filme.

Ceilalți candidați chiar n-au contat. Un om care vrea să schimbe țara de unul singur, ca Bruynseels, are egoul inflamat în așa hal că trece la patologic. Cătălin Ivan mi s-a părut decent, lucru rar la un fost pesedist - m-am uitat la un dialog televizat între el și Diaconu și m-am gîndit că există totuși un progres în politica din țara asta. Iar Vasilica Viorica Dăncilă a tot vorbit și l-a tot provocat în campanie pe Iohannis încît la ultima conferință de presă n-a mai băgat-o nimeni în seamă. L-a defăimat de una singură, și la tv, reiterînd acuzațiile de la precedentele alegeri, cu cele cinci case (deși ea are patru). Și are și vocea aia isterică, pisăloagă. Răspunsul ei la aria cercului va rămîne în istorie, deși eu nu-i văd relevanța, la fel ca gestul lui Iohannis cînd a arătat că nu are căști în urechi. Și faptul că tipa face parte dintr-un partid dubios, și fost înconjurată ca de niște minarete la conferințele de presă de infractorii ăia periculoși din cex, care și ei la rîndul lor se spune c-o jigneau în spate. Băse spunea despre ea că e un om bun la suflet, dar nu știu ce să cred. La care s-au adaugat greșelile gramaticale și cred că și misoginismul unei mari părți a populației.

Așa că înapoi la prima alegere, Klaus Iohannis. Aproape toată presa l-a atacat virulent pentru lipsa dezbaterii și că acea conferință după model american de la Biblioteca Centrală Universitară n-a fost de fapt chiar o conferință de presă, deși a făcut și asta, într-o miercuri după primul tur cînd tensiunea se acumulase. Cred că toată lumea se întreba: oare chiar va tăcea pînă la al doilea tur? Dar tactica asta a ținut. Probabil (mai mult ca sigur) a învățat-o de undeva. De la dezbaterile din Franța de exemplu, în care challenger-ul de obicei cîștiga mult sau chiar la cea din 2002 în care Chirac a refuzat orice dialog, sau tactica pe care mulți președinți francezi au avut-o mai ales la finele mandatului lor cînd s-au înconjurat de tăcere. La Gaudeamus a fost întrebat care-a fost ultima carte citită și a el a zis: '- O carte cu Un bărbat pe nume Ove'. E vorba de un tip mai în vîrstă și morocănos - oare l-o fi influențat într-atît încît de asta n-a mai dat interviuri? În fond a fost cinci ani președinte, cum să nu-l cunoască lumea? Pare puternic, are o platformă clară, simplă (poate prea simplă), ține cap-compas spre Occident. Și de altfel ce atîtea conferințe de presă? Bruce Springsteen nu dă interviuri decît foarte rar, cînd scoate un nou album și atunci probabil constrîns de contractul cu casa de discuri. Mark Knopfler face la fel. Și nimeni nu-i acuză, nici n-au de ce de fapt.