Stau în casă ca în fiecare final de an și încerc să mă odihnesc și să-mi revin după anul care trece, dar nu prea reușesc. Bine că am prins atîtea zile consecutive libere de sărbători, nouăsprezece, lucru pe care niciodată nu-mi amintesc să-l mai avut. Mi-e din ce în ce mai greu și din cauza concentrării din ce în ce mai scăzute, atenției fragmentate dar și oboselii care mă cam terminau, mai ales la finalurile de săptămînă. Nu am prea avut realizări. M-am stresat în principal cu trei proiecte mari, din care unul nu s-a materializat din diferite cauze, externe, lucru care pe de-o parte mă bucură, pentru că nu mă simțeam deloc în stare să mă apuc de el, iar pe de alta mă îngrijorează în perspectiva viitoarei evaluări. Nu am idee ce va fi anul viitor, cu disponibilizările de care auzi de peste tot, atît în companie, unde un val tocmai a trecut, cît și la alte companii din oraș. Și o mare parte din proiect care se oprește, cea la care lucrez eu, poate reușesc să mă transfer la proiectul inițial de la care-am plecat, în fond conceptele sunt aceleași, dar s-au mai schimbat multe de atunci și ar cam trebui s-o iau de la început, ceea ce ar presupune un mare efort. Iar eu am rămas tot în cuartila unu, nu înțeleg de ce, iar asta de-a dreptul mă enervează. Abia m-am determinat să vin la masa de Crăciun la restaurant cu echipa, m-am decis cu abia cu o oră înainte. Se spune că ești apreciat într-o firmă nu dacă lucrezi la lucruri mari ci dacă faci extraordinar de bine lucrurile mici, iar la acestea din urmă eu n-am prea participat decît puțin. Și se anunță schimbări în modul de operare al firmei, trebuie învățate noi domenii la care să te poți muta imediat când trebuie. Deci nu doar multitasking dar și multi-domain. Sper să rezist și să mă descurc.
Anul acesta n-am călătorit niciunde, ceea ce am scris în vară se referă la concediul de anul trecut. Asta din cauza energiei scăzute, dar mai ales că pur și simplu nu m-am putut determina să o fac. Îmi trebuia pe de o parte o perioadă de odihnă în care să stau acasă iar pe de altă parte un motiv suficient de puternic ca să merg undeva, fără să mă întorc obosit după aia și să am nevoie de o lună de pauză, că am și eu o vîrstă. Am încercat să mă stimulez, să citesc cărți de călătorie, să mă uit la travel logs, walking tours, pe youtube, dar n-a mers. Și m-am săturat să merg singur, e și greu, te consumi mai mult parcă. Cîștigi încredere dar uneori parcă te deprimă, mai ales dacă stai mult. Și din moment ce partea cea mai bună este atunci cînd te întorci, de ce să mai pleci, nu? Anul viitor voi face la fel, oare? Nu întrevăd o schimbare în privința asta, deci nici un plan. Acestea au fost toate voiajele vieții mele? Nu știu dacă nu e totuși și o mare parte pozitivă în fond în asta.
Am citit cu destul de mult mai multe cărți ca anul trecut, poate în compensație cu cele de mai sus. Am reînceput să citesc și puțin science-fiction, nu știu dacă din cauză că am terminat de vizionat trei seriale Star Trek, și deci simt nevoia de altceva sau poate e nostalgia după perioada facultății, dacă pot scrie așa, de fapt dacă mă gîndesc e mai exact o nostalgie doar după starea de spirit din perioada facultății. Tot aș vrea să citesc mai mult operele esențiale, clasicii, sau să mă concentrez doar asupra unor subiecte, să mă specializez adică, dar observ că citesc mai mult cărți nou apărute, a căror valoare nu se știe dacă va rezista în timp. Și sunt un cititor omnivor. Nici de Shakespeare nu am prea citit, poate la anul. Prea puține cărți de istorie. De fapt dacă mă uit pe lista de goodreads, observ că am citit mai mult cărți de acțiune, mai ales în partea a doua a anului, doar am nevoie de asta în lumea în care trăim.
