Urmăresc la televizor Campionatul Mondial de Fotbal de cînd eram mic, mai exact de la cel din Mexico 86, cu o singură pauză, cel din 2002, cînd eram plecat din țară și am văzut doar cîteva meciuri, pe cele ale Franței, și acelea în sala de proiecție a companiei. Cumva, nu știu exact de ce, Cupa Mondială din acest an nu mi s-a părut atît spectaculoasă pe cît mă așteptam. Și am avut și alte dezamăgiri.
1. În primul rînd că mediatizarea mi s-a părut scăzută, față de edițiile precedente. Poate că asta e doar părerea mea. Poate că din cauza situației politice și economice interne, dar ce, parcă nu e tot la fel pe aici de cel puțin trezeci de ani? Nu cred că doar din cauză că românii nu s-au calificat. În fond, eu țin cu Franța, chiar atunci cînd joacă împotriva românașilor. Dar Franța ... e-hei, a făcut tîmpenii la acest CM. Dar despre asta mai încolo. Mi s-a părut că, deși considerat cel mai mare eveniment sportiv la nivel planetar, emisiunile și articolele dedicate din presă au fost cam puține. Am reînceput să mă uit la tembelizor. Mai demult existau emisiuni care țineau pînă hăt după miezul nopții, procesul mondialelor parcă-i zicea și altele. Acum, nici una dintre ele nu trecea de ora 12. Și comentariile erau proaste (sau m-am mai maturizat eu?) Ca și cele din timpul meciurilor. Păcat că nu prind gsp-ul, poate acolo era mai fain de văzut. Eurosport-ul făcea cîteva emisiuni cu multe imagini, dar cam puerile în conținut, dar ei cel puțin aveau bani să invite personalități, actuale și foste celebre, dar care din păcate nu se prea știau exprima. Site-urile de sport sînt blocate la servici. Luam ziarele dimineața de la chioșc, Gazeta, că acolo știu că-s unii care scriu mai fain. Ce țară groaznică, Africa de Sud! Apropo, am citit primele ediții tipărite 3D, dar, hm, nu știu, nu prea văd bine cu acei ochelari. La TV s-a transmis pentru prima dată 16:9 dar, parcă imaginea era tot alungită în sus, ușor de tot (sau e o părere?). În zona unde stau, lîngă o piață, a mai apărut o terasă, da una din aia, cu loseri, mulți între două vîrste, care beau bere și se uitau la o plasmă de pe niște scaune de plastic cu spătar. Mi se pare deprimant.
2. Vuvuzelele. Un zumzăit continuu, ca un roi de albine. Extraordinar ce zgomot pot face chestiile alea! Și la televizor era enervant, chiar ... adormitor uneori iar pe teren jucătorii nu se puteau auzi. Unii spectatori au venit săracii cu niște căști mari, antifoni cred. Cîntecele galeriilor nu se mai auzeau. Și nu cred că nu s-au putut interzice. Dar blatter ăsta, șeful Fifa, fiind un mare pupincurist al oficialilor, în numele unei toleranțe prost interpretate, n-a acționat și a cam stricat spectacolul.
3. Mingea oficială, numită Jabulani. O minge de supermarket, care nu prindea efect (efectul mingi este atunci cînd mingea ajunge din punctul A în punctul B nu în linie dreaptă, ci urmînd o parabolă). Și trăgeau fotbaliștii ca vai de capul lor, la zeci de metri de poartă! Pfuai!
4. Temperaturile scăzute. Jucătorii stăteau pe banca de rezerve acoperiți cu o plapumă lungă. În tribune, lumea avea fulare. Frig. Și ce cald era aici în țară! Am avut caniculă în iunie!
5. Numărul mic de goluri marcate, 145 cu o medie de doar 2,29. Atunci de ce s-a mai introdus trei puncte per meci la victorie acum cîțiva ani, nu ca să stimuleze meciul? Cred că Brazilia trebuie să se reîntoarcă la fotbalul-spectacol.
6. Superstițiile. Groaznic. Caracatița Paul care cică a prezis toate cîștigătoarele. Tricoul albastru a antrenorului Germaniei, care nu i-a purtat noroc în semifinală (i-ar fi stat chiar mai bine în cămașa albă). Cele unșpe superstiții ale lui Maradona (poartă în în mînă o cruciuliță cu lanț, cîntă în autocar mereu același cîntec, se plimbă la mijlocul terenului înainte de fiecare partidă, își pune jucătorii să intre la vestiar într-o anumită ordine și altele). Penibil.
7. Lipsa jucătorilor geniali, cu excepția lui Forlan și Messi (excepții care întăreasc regula). În rest – toate numerele 10 au fost dezamăgiri. De fapt au dominat jucătorii cerebrali, în detrimentul individualităților iar echipa cîștigătoare, Spania, a făcut un joc extrem de colectiv, cu țesături de pase. Mi-au lipsit zvîcnirile de geniu.
8. Fair-play-ul. De asta, după grupe, nici nu am ținut cu nicio echipă în mod special. Inițial am ținut cu Brazilia, și visam cred cu toții la o finală în care să întîlnească Argentina, dar n-a fost așa. Și ambele au jucat urît din acest punct de vedere. Și despre echipele care au ajuns în finale, pot spune că au jucători urîți - faulturi, scuipături, etc. Oamenii s-au înrăit.
9. Anglia și Italia. Echipe obosite. Nasol să vezi așa ceva. Mă face să mă gîndesc la mine. De fapt Anglia e întotdeauna obosită la mondiale (englezii joacă fără pauză de iarnă în camionat, cupe, ligi) dar mă așteptam mai mult de la globe-trotter-ul Capello, antrenorul lor multimilionar care a antrenat atîtea echipe mari. Ca și de la maestrul Lippi, venit după o pauză, un antrenor care nu a antrenat în afara Italiei, dar care a avut, nu demult, performanțe maxime.
10. Naționala Franței, pe care mulți au urît-o din cauză că s-a calificat abia după un meci de baraj cu Irlanda cu un gol marcat dintr-o pasă cu mîna de către Henry. Dar eu unul consider că Franța chiar merita să se califice, iar faptul că în grupe pe primul loc a fost Serbia a fost un accident (practic Serbia s-a dovedit o echipă slabă, ca de obicei, dar care din păcate a prins un vîrf de formă la finele calificărilor și cam atît). Franța era clar mai bună, dar aici toți erau împotriva ei. Iar Domenech era acuzat de mulți, ziariști și oameni de fotbal, în principal că nu are stabilită o tactică clară. Dar și fostul antrenor, care a cîștigat CM din 98, Jacquet a fost atacat încontinuu, atît de dur încît, după ce a învins Brazilia în finală, întrebat fiind dacă-i iartă pe ziariști, a răspuns răspicat: "Jamais!". Țin minte și acum asta. Plus că și acum 4 ani, cu același antrenor (e drept, și cu un Zidane în echipă) a ajuns în finală, unde a pierdut la penalty-uri. Acum, un jucător de culoare l-a jignit pe Domenech, da cică urît de tot, apoi lucrul acesta a răsuflat în presă de la un preparator fizic, apoi șeful FFF (Federației Franceze de Fotbal) l-a eliminat de jucător, după care jucătorii n-au mai vrut să participe la antrenament, ba mai mult, l-au pus pe Domenech să citească o declarație în fața autocarului, și ce să facă omul, a citit-o frumos, apoi echipa e pierdut în următorul meci cu țara gazdă, și astfel Franța a plecat acasă. Cică asta-i a "doua revoluție franceză"! Haha! Bon, acuma fiind stat super-civilizat, au fost audieri cerute de parlament, Henry a cerut o audiență specială la Sarkozy. Sper ca noul antrenor, Blanc, să facă ordine la echipă, și mi-ar plăcea să nu mai cheme mercenari, ci să vedem, de ce nu?, și patrioți, și să se califice, chiar în dauna românașilor. Vive la France!
(Doamne, ce dor mi-e de Franța! Trebuie să ajung acolo anul ăsta, prin orice mjloace!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu