Stocare electronică

Cîți gigabiți îi revin oare la ora actuală, în medie, unui om? Îți poți face conturi gratuite în care poți să stochezi un număr imens de giga, un număr care este mereu în creștere. Unele site-uri chiar îți oferă o capacitate nelimitată de stocare, ceea ce cu greu îmi pot imagina, în schimbul unei sume de bani destul de acceptabile, chiar și pentru est europeni. Îți poți upload-a toate pozele tale, absolut toate, și de asemenea toate filmele pe care le-ai făcut. Și asta nu doar într-un singur loc. Numai să ai puțintică răbdare. Ai acces cam la toate cărțile de care ai nevoie, la toată muzica lumii ăsteia mari, la zeci de mii de filme, în viitor și la sute de mii. Doar sîntem la început. În curînd la aproape toate care s-au făcut de-a lungul timpului. Fiecare om are cel puțin o căsuță de mail. Există peste cinci sute de milioane de conturi pe facebook, un monstru care continuă să fie hrănit, în burta căruia oamenii se simt ca acasă, sau ca o extensie a casei, așa cum pentru francezi cafeneaua este o extensie a propriului apartament. Videoclipuri pe youtube și site-uri asemănătoare, fotografii din toate colțurile globului, toate tîmpeniile lumii, ca un imens coș de gunoi. Pe de altă parte găsești online toate edițiile ziarelor și revistelor, atît din trecut cît și din prezent, ca un muzeu aflat permanent la dispoziție, reportaje video, emisiuni radio, forumuri, bloguri. Totuși cam prea fără un oarecare discernămînt. Cum se vor tria valorile? Poate tot cam ca și pîn-acum. Adică prost.

Dar unde sînt stocate toate aceste date? A, e clar că e cam secret, deși știm că există atîtea servere, Internet Exchange Point-uri, backbone-uri. Și date de backup ... Bine, acuma, teoretic, eu lucrînd ... firma la care lucrez, îmi pot face o oarecare imagine globală. Poate și de asta nu am încredere și văd slăbiciuni peste tot. Însă sistemul totuși funcționează. Deși pare atît de fragil! Și continuă să crească, există nevoi de stocare din ce-n ce mai mari, filme full HD, fisiere de muzică necomprimate, flac, aparatele foto au din ce-n ce mai mulți gigapixeli, fiecare cuvînt tipărit pe net e dublat și electronic și stocat undeva, în lume.

Practic te poți muta în întregime pe Internet. Dar asta nu-i o formă de dematerializare? Pentru că, practic, de ce ai neapărată nevoie în lumea reală? De pașaport și de un card. În rest, te poți detașa de orice alt obiect. Poți renunța la orice alt obiect (la dvd-uri, la hîrtie). Dacă te cerți cu prietena și pleci, nu mai trebuie să-ți cari toate cărțile și filmele cu tine și nu riști să-ți fie aruncate pe geam la mînie. Le vei avea pe toate pe Net, stocate pe cîteva servere, de unde ți le poți descărca oricînd și le poți urmări pe un PC sau player. Poate că ăsta va fi viitorul. Dar, nu știu, parcă lipsește ceva. E altceva cînd ții în mînă o carte – eu nu pot citi de pe calculator literatură de exemplu, nu-mi place că-mi încord ochii, dar e drept că n-am încercat cu un reader special. Și e altceva cînd ții în mînă un album cu muzică, răsfoindu-i paginile lucioase, privindu-i coperta. Ai mai mult respect parcă de acel produs, decît dacă faci rost de-un mp3, și-l asculți la grămadă cu altele. Și mai e și șic, de bon ton. La fel și comunicarea online, e altceva cînd stai într-un local și discuți cu cineva și vă dați mîna. Mă gîndesc că în viitor poate ne vom izola cu toții, poate procesul acesta de izolare a început și chiar destui de mulți tindem și vom prefera să comunicăm astfel. Fiecare om – o insulă. Și ce s-ar întîmpla însă dacă încep să se piardă date? Sau să cadă servere. Viruși. Să ajungi să nu mai ai încredere în nimic electronic. Unde ne-am întoarce? Poate în trecut, ca-n "Ubik". În orice caz, mi-ar părea rău să nu mai văd oameni citind ziarul la o terasă, de exemplu, sau cărți, deși de acestea din urmă sînt sigur că nu vor dispărea în format hîrtie. Așa cum omul care are două ceasuri și nu niciodată sigur cît e ora, așa și cel care browsuiește zeci și sute de ziare și agregatoare de știri pe zi nu e niciodată informat. Iar calitatea ziarelor și revistelor, cel puțin în Ro, e din ce-n ce mai scăzută. Iar pe Net poate scrie oricine, iar jurnaliștii de valoare sînt, și din cauza asta, plătiți prost, asta dacă-și găsesc de lucru. Ce mă-nervează cînd îi aud pe unii vorbind despre faptul că, citind doar de pe calculator, ești eco, salvezi pădurea! Omul prost e totuși inventiv cînd își caută scuze ca să nu facă un lucru, iar asta a ajuns acum scuza numărul unu ca să nu citească. Ce tîmpenie! Păi preferă să consume curent atunci, c-o fi mai ieftin, sau să-și ia mai multe gadget-uri și reader-e, care conțin atîtea metale rare și plastic altele. Sau să nu mai folosească șervețele și batiste! Să hrănescă trusturi miliardare (Apple-ul și Amazon-ul au și-așa destule păcate) în loc să sprijine editorii sau să cultive spațiul public al librăriilor. Astfel de oameni nu citesc cărți, pentru că nu se pot concentra în primul rînd, așa că ... ce să mai zici. Însă chiar dacă nu pot fi civilizați, trebuie măcar împiedicați însă să ajungă majoritari. Dar nu sînt eu genul care ține discursuri, sau care se implică social. Totuși mi-e teamă de "invaziile barbare", de Fahrenheit 451, de fapul că nu se prea cumpără sau citesc cărți, că nu se mai citesc analize în presă, că nu se mai interpretează simboluri.