Realitatea strică filmul

Recunosc că-mi plac acele filme romantice în care ea și el stau despărțiți, și se gîndesc unul la altul și suspină dar nici unul nu ia inițiativa să ia legătura cu celălalt, crezînd că celălalt sau cealaltă nu vrea sau se gîndește că celălalt/cealaltă poate e cu altul, sau eventual au la un moment dat intenția să acționeze, să sune, dar se răzgîndesc și tot așa, iar spre final, cumva, întîmplarea, hazardul, serendipidatea acționează și îi adună. Însă în ceea ce mă privește, viața mi-a dovedit că-n realitate lucrurile se petrec exact pe dos, indiferent dac-aș face ceva sau nu. Dacă mă gîndeam de exemplu la prietena mea că ar fi cu altul și totuși, nemaiputînd de dor, îmi luam în cele din urmă inima-n dinți și-o sunam, chiar se dovedea că era cu altul. Dacă continuam să stau în pat gîndindu-mă mereu la ea, suferind în tăcere, sperînd în secret că poate mă va suna cînd va fi pregătită, după cum îmi spusese, ea pînă la urmă își găsea pe altul, și asta destul de repede. Sau cînd mă duceam undeva, unde știam că poate am să dau de ea și am putea schimba o vorbă și aș putea încerca o apropiere, ajuns acolo o vedeam la braț cu altcineva și trebuia să mă prefac că nu-mi pasă. Cînd mă gîndeam că poate nu e fericită cu prietenul ei, aflam că este de fapt fericită, că au fost împreună în vacanță, sau în club. Toate astea îmi amintesc că m-au zdruncinat rău de tot. Într-o zi am aflat, și asta cu totul întîmplător, că s-a măritat. Fiind încă îndrăgostit de ea, am primit vestea ca un pumn în plex, total nepregătit. Sau eram eu incredibil de ghinionist, sau n-am ales niciodată persoana care să merite, sau greșeam undeva de fiecare dată și nu știu unde, sau toate la un loc. Ok, pe de altă parte, trebuie să recunosc că odată, dar doar o singură dată, cu o fată, mi s-a întîmplat să fie ca-n astfel de filme, și asta atunci cînd chiar nu mai aveam absolut nici o speranță în privința ei. Dar asta, repet, mi s-a întîmplat doar o dată, o altă șansă n-am mai primit de atunci de la viață. De asta se spune, clișeistic, că o minune se întîmplă doar o dată-ntr-o viață de om. Filme sînt mai multe, dar parcă toate se concentrează să prezinte doar acea unică șansă. Oricum, știu că viața nu e ca-n filme, viața e mult mai rea, mai lipsită de strălucire, însă eu totuși continui să mă uit la astfel de filme, știind că totuși sînt false, știind că-mi acolo-mi sînt prezentate excepțiile. Poate că oamenilor care au noroc și charismă chiar li se întîmplă des astfel de lucruri bune. Lumea nu stă pe loc, universul nu acționează niciodată în favoarea ta chiar dacă tu îți dorești cu adevărat ceva, ba din contră, face tot posibilul ca să-ți fie împotrivă. Toată chestia e să nu rămîi doborît, cred, și la asta te ajută poate să vezi astfel de filme. Pentru că ești cu adevărat înfrînt atunci cînd nici nu-ți mai vine să încerci ceva, fiindcă știi că oricum n-ai să reușești, așa cum ți s-a întîmplat sau ți se întîmplă uneori.