Toamna

Mi-am dezvoltat o pasiune pentru toamnă. Nu mai știu exact de cînd. Poate de cînd am fost în Canada, acum doi ani, tot pe vremea asta, și peisajele pădurilor deja arămii din Gatineau, împreună cu piețele încărcate cu produsele toamnei, cu sirop de arțar în sticluțe frumos ambalate, mere, gutui, dovleci, cookies, din Byward Market sau din Montreal m-au făcut să descopăr farmecul acestui anotimp, de care nu eram conștient pînă atunci. Sau poate că e vorba doar de melancolia asta, pe care o simt, la fel, crescînd în mine de ceva vreme, și care, odată cu vîrsta, s-a maturat, poate aceeași melancolie care mă face să călătoresc prin Italia. Dar nu e vorba doar de atît, mai e și la rentrée, cu cărțile noi care apar în vitrine, cu mirosul fructelor din piețe, cu animația din oraș, cînd vremea e mai răcoroasă după arșița verii, și te gîndești că vara a fost parcă o halucinație, un vis din copilărie, iar dimineața, cînd mergi la servici, aerul te pișcă puțin la nas, și ești parcă mai aware, și parcă ai chiar mai mult chef de lucru, apoi atmosfera serii, cînd se întunecă mai devreme dar căldura orașului nu s-a risipit de tot. Păcat că încă se mai asociază toamna cu moartea, ca-n cîntecele folk sinistre, unele chiar suicidale, din anii șaptezeci de la noi. Dar eu știu mă simt bine, cu tot cu melancolia sau romantismul meu, și pasiunea pentru trecut și aștept Halloween-ul.