În Timișoara există puține astfel de locuri; de exemplu Universitatea; cînd eram student aveam cursuri în astfel de săli și-mi plăcea să stau mai în spate în amfiteatru ca să mă uit din cînd în cînd și pe geam în depărtare, să-mi odihnesc privirea pe zona Universitară. Sau zona Casei Oamenilor de Știință, sau clădirea de birouri de pe strada Paris. Acum se construiesc încă trei astfel de clădiri în Piața 700. Și mă plimb deseori pe aici.
Am văzut însă multe astfel de clădiri în Paris, în zona Défense de exemplu, nu doar esplanada cu sky-scrapers, ci și împrejur, în Courbevoie și Nanterre. Cartiere de locuit, cu blocuri albe, nu f. înalte, 4-6 etaje, cu geamuri pînă jos, cu părculețe între ele, cu mici alei, băncuțe, cu verdeață deloc neglijabilă, chiar cu flori pe alocuri. Anul trecut cînd am fost la Paris am avut ocazia să mă plimb diminețile pe acolo; era vară și era cam pustiu, doar mame care-și plimbau copiii cu căruciorul, sau oameni mai în vîrstă, cîte-un autobuz trecînd. Și era liniște și pace. Iar zona era gîndită foarte bine, cu utilități, magazine, brutării, mini-market-uri, cafenele, firme de mici întreprinzători, grădiniță, cabinet medical, cabinet de conducere auto și tot felul de birouri și birouașe, cu deschidere spre stradă, cu nelipsitul McDonalds, chiar și un restaurant japonez in zona Pieții Charras, unde am stat. Plus suburbiile "bune", Meudon, Vélizy, pline de firme de tehnologie, unde vezi numai oameni serioși. Dar m-am îndepărtat. Apoi, chiar în interiorul Parisului, la Maison Radio sau Clădirea Ministerului de Finanțe de la Bercy sau blocurile care se văd din Turnul Eiffel înspre sud-vest, care mi se par încadrate foarte bine în arhitectura clasică locală. Simt cumva că astfel de clădiri degajă o energie specială, care catalizează munca și creativitatea și viața.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu