Umanitate radioactivă

Mă gîndesc la o atmosferă infestată cu aer radioactiv, Pămîntul de pe care oamenii pleacă şi sînt încurajaţi să emigreze, ca-n "Do Androids Dream of Electric Sheep", suburbii pustii, blocuri părăsite, în care doar unii, rămaşi datorită job-ului, reuşesc să păstreze un aer de umanitate, să continue, în tradiţia civilizaţiei, să trăiască normal. Şi liniştea. Nu cred că m-ar deprima liniştea. Trebuie să-mi iau o pereche de căşti cu noise cancelling. Apoi, mă gîndesc la Wall-E. O poveste care poate continuă romanul lui PKD. Aici "se vede" atmosfera, un aer gălbui, se aude parcă şuieratul vîntului printre zgîrie-norii părăsiţi şi roboţelul care-şi face treaba pentru care a fost programat - colectarea şi compactarea gunoiului - şi care ascultă muzică şi se uită la filme romanţate. Şi cumva aflăm la final că există frumos şi aici şi că ne putem găsi pe noi înşine chiar aici, în aceste condiţii.