La cantina "întreprinderii"

Ce aglomerație e la cantină ! Mîncarea e la fel ca pe vremuri, uneori proastă, alteori acceptabilă. E însă plin de oameni noi, tineri și foarte tineri, de la departamentul financiar,dar și inginerași, cu multe fete drăguțele, aranjate, șpițate. Gălăgie. Agitație. Peste zgomotul de fond se suprapun boxele care împrăștie melodii de la radio-urile FM și reclame. Coada poate ajunge pînă la ușa de la intrare. Cînd mă așez la coadă și văd atîta lume împrejur, mă neliniștește gîndul că poate nu voi mai găsi niciun loc liber la vreo masă. E ca o un coșmar. Mă imaginez cu tava într-o mînă, încercînd cu cealaltă să mănînc, într-un colț. Sigur, nu mi s-a-ntîmplat, și nici n-am văzut pe cineva care să pățească asta, pentru că mereu unii se ridică, tăvile se strîng, vin imediat alții în loc. Dar pe măsură ce avansez la coadă, care mai e și situată central in sală, mă uit îngrijorat la cîte-un locșor virtual liber care să nu aibă pe spătarul scaunului vreo haină sau poșetă, sau chiar la cei care se pregătesc să plece sau au ajuns la desert. Eu nu-mi las lucrurile singure, deoarece coada șerpuiește și pierd pentru cîteva minute contactul vizual. Mai schimb/prind priviri cu domnișoarele care mănîncă... Discuţii puerile pe la mese. Shopping, mall, maşini, fotbal, imobiliare. Vedete TV. Faze. Cam atît. Încruntaţi sau veseli. Nici o stare intermediară. Eu nu folosesc niciodată cuvîntul "fază". Mi se pare superficial. Toată lumea poate să observe "faze", adică ceva deosebit de grozav pentru ei, chiar dacă nu o verbalizează (de asta se tot reiau la meciuri, nu?) Mie-mi place însă să vad fluxul, mișcarea lucrurilor, în ansamblul lor, nu punctual. Punctuale sînt amănuntele, pietrele peste care apa trece. Săptamîna asta cînd stăteam la o masă cu încă 3 colegi de echipă, am văzut, în aglomeraţia şi hărmălaia aia o tipă citind ziarul, netulburată. Parcă era o eroare in Matrix. Apoi, cînd ies de la cantină în aerul de afară, mă simt... nu știu cum, ușurat, parcă atunci începe pauza adevarată, simt că mi se deschid atîtea drumuri, Centru, librării, Unirii, 700, cafenele. Chiar să merg înapoi lucru să prind o oră de acalmie, în care să nu fiu întrerupt sau deranjat sau stresat.