Ce-mi place și ce nu

Astăzi acest blog împlinește un an. Am scris cam puțin, în general despre lucrurile pe care le observ împrejur, și care mă interesează, și mai puțin despre mine, așa că m-am gîndit de ceva vreme să fac două liste, într-una să scriu ce-mi place, ce ador, și în alta ce nu îmi place, ce detest. Nu mă refer aici la lucruri evidente, sau generale, gen pace-război sau alb-negru, (nu gîndesc binar) ci la lucruri cu care în general mă întîlnesc în cotidian. Mă așteptam să fie mult mai multe și cu siguranță cred c-am sărit vreo cîteva, dar în mare cam astea sînt. Deci.

Îmi place:

• Să scriu. Pînă acum am făcut doar cîteva încercări. Singurul lucru finalizat e un scenariu de lung metraj. Ce interesant a fost, pe parcursul scrierii cînd am descoperit propria voce a personajelor și apoi acțiunea și-a croit singură drumul, altfel decît plănuisem inițial! Și mai am atîtea planuri!
• Parisul. Ador nu doar arhitectura lui, ci atmosfera, atît de calmă, oamenii deschiși, civilizați, și interesul lor pentru tot ceea ce este cultură. Sînt un flâneur. Chiar și pe o vreme rece și umedă terasele de pe trotuare sînt ocupate fiindcă au, undeva sus, dedesubtul copertinelor care acoperă mesele, radiatoare care emit căldura. Cînd treci pe lîngă ele parcă simți căldura oamenilor.
• Filmele bune. Majoritatea filmelor pe care le-am văzut (estimez undeva puțin peste o mie) le consider proaste. Dar de fiecare dată după ce vizionez unul cool, îmi spun: uau, s-a meritat! Dar trebuie să filtrezi mult, să cauți în noroi ca să găsești aur.
• Să citesc o carte bună. Literatură. Asta, cred, mai mult decît altceva.
• Toate romanele lui Philip K. Dick, Jack Kerouac, Paul Auster, Henry Miller, Mark Twain, Kurt Vonnegut. A, iar dintre povestiri, îmi plac cele ale lui O. Henry, Julio Cortazar, Mihal Grămescu. Dar e un subiect prea vast că să-l detaliez aici. Nu am citit operele lor complete încă, deși de PKD mă apropii. Și alții, dar în special aceștia. Sper că voi descoperi mai mulți.
• Să călătoresc. Singur, maxim în doi. Așa mă relaxez cel mai bine și-n același timp mă simt inspirat. Să pătrund treptat în atmosfera locală, să las lucrurile să mi se dezvăluie gradual.
• Jazz-ul, de la cel classic la cel acid. Și derivatele lui: bossa nova de ex. Improvizația, ritmul.
• Pictura impresionistă. Am fost la Orsay de cîteva ori și mă voi mai duce mereu. De la peisajele citadine la cele idilice. "Răsărit de soare" a lui Monet.
• Anii 60 și 70 în Occident. Anii 60 au însemnat începutul unei noi epoci în toate domeniile, de la industrie la muzică și film. Societatea era mult mai egalitaristă. Spunea cineva că raportul între salariul unui CEO și al ultimului angajat era de 4-5. Acum e de peste 200. Și cred că oamenii erau mai fericiți atunci, nu erau așa bombardați cu informații de media, televiziunea prin satelit era la început, oamenii socializau mai mult, citeau mai mult. Cunosc asta doar din filme, cărți, reviste.
• Haiku-urile. Gust cu aceeași plăcere străfulgerările unui haiku de la "Drum îngust spre o provincie îndepărtată" a lui Basho, urmat de toți maeștrii japonezi, și pînă la cele din ziua de azi.
• Ploaia. Am observat că oamenii în general se feresc de ploaie. O asociază cu un sentiment de tristețe, de parcă soarele trebuie să zîmbească neapărat. Mie-mi place însă. Și să mă plimb prin ploaie și să miros ploaia și natura. Mă simt mai curat, mai proaspăt.
• Diminețile cețoase cînd plec la servici. Nu-mi place să mă trezesc de dimineață dar dacă e ceață... Nu știu exact de ce – impresionism? Ceața mă face să mă simt mai lucid, și îmi ascute simțurile.
• Nopțile liniștite. Prefer să lucrez noaptea, nu ziua. De fapt noaptea prefer să facă cele mai multe lucruri, și tot atunci îmi vin și cele mai multe și mai bune idei. Nu, nu cred că este doar pentru dormit.
• Laptop-urile. Da, neapărat. Ai alt feeling cînd îți permiți să ai mobilitate în timp ce lucrezi, și de aici și inspirația...
• Programatorii GNU. Mai folosesc programe sub licență GNU acasă, chiar la servici utilizez niște biblioteci de funcții. E fascinant să vezi oameni pasionați, care fac asta nu pentru bani. Care-ți răspund la mailuri sau pe forumuri, prompt, cînd ai o problemă etc.
• Camembert-ul, croissanții. Nu m-au impresionat inițial, de-abia după ce m-am întors am realizat ce mult îmi lipseau. Gustul se formează în timp.
• Arhitectura modernă, de la Frank Lloyd Wright, Le Corbusier încoace. Îmi pare că formele catalizează viața.
• Carnetelele de tip Moleskine. Mici, handmade, învelite în piele, negre, se prind cu un elastic, oricînd, oriunde la îndemînă cînd vrei să notezi o idee.
• Muzica lui Jean Michel Jarre – după părerea mea, poate chiar superior lui Mozart, Bach,... Ritmurile lui, profunzimea și varietatea sunetelor, ca de maree.
• Țărmul mării. Să ascult valurile, să simt briza, și, cum zice Manu Chao: "Am nevoie de mare ca să privesc în depărtare".
• Călătoriile cu avionul și aeroporturile. Dacă mă gîndesc cum ar trebuie să arate societatea perfectă a viitorului, îmi imaginez imediat un aeroport. Hi-tech, oameni civilizați, politicoși, zîmbitori, curățenie. A gateway to the stars!
• Să pierd cît mai mult timp prin librării, și anticariate. De fapt cărțile în general. Nu am descoperit încă o limită de timp după care să mă plictisesc sau să vreau să plec de acolo.
• Nouvelle Vague, și-n special Truffaut – practic cinematografia s-a schimbat după această perioadă, foarte scurtă de altfel.
• JJ Cale – melanjul de jazz, blues, americana, atitudinea laid-back. Ascult over and over again.
• Orășelele din Olanda, cochete, cu multă apă împrejur. Și satele din Provence. Apropierea Mediteranei, vegetația, clima, casele, oamenii care știu să-și trăiască viața mai din plin. Mă rog, n-am prea călătorit eu așa mult prin lume.
• Benzile desenate, comics-urile. Dinamism. Și mai ales voice over-ul.
• Cursele de anduranță (Dakar, Le Mans, Turul Franței). Uneori mă gîndesc că viața este o lungă cursă de anduranță.
• Blogurile personale. Locul unde oamenii sînt singuri, doar cu gîndurile lor, neinfluențați în vreun fel de media sau de alții, și unde fiecare își poate explora în voie propriile adîncimi și-n același timp să poată intra-n legătură și cu alții.
• Perioada concediilor, cînd oamenii se simt mai liberi. Timp pentru reîntîlniri, planuri. De ex Crăciunul. Ar trebui o reglementare internațională, o rezoluție ONU pentru legiferarea unui număr mai mare de zile de concediu pe an. 40 de exemplu. Deși oamenilor proști, cu mintea odihnită, le-ar veni dup-aia tot felul de idei, cum sînt unii de la mine de la servici, care cînd sînt mai destresați, debitează tot felul de ciudățenii. Dar eu unul cred că se poate trăi bine și fără atîta muncă, dar nu știm noi cum.
• Și, nu în ultimul rînd, fetele inteligente și cu picioare lungi. Unora le plac mai mult sînii. Alții spun că frumusețea se citește în ochi. I'm a legman. Găsesc că cel mai sexi lucru la o fată sînt picioarele.

Nu-mi plac:

• Mentalitățile românești – doar o privire pe mass-media românească și înțelegi. Frîne, complexe, șmecherianismul, bășcălia, văicăreli agresive, lucrul făcut de mîntuială, etc.
• Banii și discuțiile despre bani, de care am parte zilnic la servici, în familie și chiar aud pe stradă, pe terase... Or să înțeleagă românașii oare cîndva că nu este politicos să vorbești despre asta, că e un lucru vulgar, grețos? "Hei, ce mai faci?" "Uite, cu banii." "La ce te gîndești?" "La bani." Și dup-aia, începe unul cu cîte un solo voce să vomite despre cît o luat împrumut, sau cît cîștigă. Și asta așa, pe stradă, în auzul lumii, sau în birou! Paștele mă-sii!
• Fanatismul religios. De asta nu-mi place nici istoria. Credința nu trebuie să însemne frică și nici idee fixă, sau prejudecată.
• Birourile comune, cu mai mult de doi oameni. Devine obositor, stresant. Este un zgomot continuu: bîrfe, telefoane, uși trîntite. Dar la noi la lucru nu se înțelege asta. De asta productivitatea este așa cum este.
• Corporațiile americane. Puține concedii. Fără protecție socială. Monopol. Legislația permisivă ce le permite să fuzioneze sau să se spargă.
• Calofilia. Să-l luăm pe amețitul ăla de Cărtărescu, de exemplu; mersi, dacă ești profesor universitar ai un thesaurus substanțial, dar asta NU înseamnă literatură. E frecție, masturbare.
• Bîrfele. Nu doar la servici, inter și intra birouri ci și în bloc, între vecini, sau la o terasă.
• Forumurile de discuții în care se înjură. Adică de fapt majoritatea forumurilor din RO. Ideea cretină pe care-am auzit-o este că e un lucru normal, că sînt debușee ale violenței, deci care te ajută să fii după aia civilizat în societate. Eu nu cred. Cred că se alimentează una pe alta. La fel fac galeriile pe stadioane, da asta-i altă poveste.
• Înălțimile. Sînt acrofob, n-am ce să fac.
• Suburbiile-dormitor. Metro bulot dodo. Alienare. Eu sînt adeptul unui oraș policentric, interconectat. Și cred că ăsta-i viitorul. Sînt utopian-ist.
• Inginerii-filozofi. Aceștia-s cei mai periculoși oameni. Exemplificat perfect în zicala: "Cu omul prost needucat te lupți puțin și ai scăpat. Dar duci o luptă colosală cu prostul care are școală."
• Zgomotul traficului greu de pe străzile unui oraș. Sau am devenit eu prea sensibil? Parcă mai demult îl consideram fluxul vieții, șuvoiul care alimentează viața. Acum prefer piețele pietonale sau străzile liniștite, unde doar ocazional mai trece o mașină.
• Oamenii încruntați pe stradă. Românii care vin din Vest vorbesc parcă înciudat despre cei de acolo, spun că ăia par că n-au nicio grijă. Ba au, dar nu-a așa panicați și căcați pe ei din orice.
• Să conduc. Prefer să iau autobuzul, sau să călătoresc cu trenul, avionul, să mai văd și alți oameni, să privesc la peisaje, să-mi las gîndurile să zboare liber. Și fără responsabilități.
• Barurile – prefer terasele sau cafenelele. Sau, nu am văzut eu baruri faine. Aici e plin de snobi, lăudăroși, semiinfractori, fițoși și, ce e și mai rău, fițoase.
• Fumul de țigară din haine, și cel care intră și în cărți, în reviste pe care le cumperi din locuri unde se fumează, și din care nu mai iasă.
• Ciorba de burtă. Au și francezii mîncăruri scîrboase, de ex. andouille. Cu miros de bălegar. Și mi se pare ciudat cînd văd oameni mîncînd așa ceva! Pe ai mei de exemplu, cînd mă îmbie: "Mmm! Dac-ai știi ce bun este!" Zic: "Ba tocmai că știu!" "Gustă și tu!" "Nu!" Bleah! Nici nu mai scriu că mi-e greață.
• Avatarii de pe web. Deși îmi plac comics-urile, avatarii mă sperie. Nu-mi place să văd o persoană pe care o cunosc redusă la un desen, sau să răspund pe un forum unui desen animat. Mi se pare horror.
• Gîndirea defensivă, care ține de primul punct. Întotdeauna cînd cineva încearcă să mă tragă înapoi de la visele mele reacționez violent. Dar cred că e mai bine așa. E mai sănătos.
• Filmele SF, cu vreo cîteva excepții. Philip K. Dick spunea mai demult într-un interviu că motivul pentru care oamenii abandonează cititul sefeului după ce se maturizează, și pentru care deci nu se mai regăsesc în acest gen, este că SF-ul nu tratează probleme adulte, în special despre relațiile dintre bărbați și femei. Chestie valabilă, cred eu, și în filme. Din păcate lucrurile au rămas la fel, peste tot.

Cam acestea sînt, în mare. Cred că voi lăsa listele deschise. Și sper că voi descoperi mai multe lucruri care-mi plac.