Acest post este un draft. Un prim draft de fapt. L-am scris dintr-un shot, fără reveniri, seara, înainte de culcare, fiind răcit cobză, și după o zi de muncă intensă la servici. Poate c-o să revin să-l mai cizelez.
De unde vine inspirația? Subiectul e foarte vast, prea vast pentru a fi tratat aici, și pentru a-l trata eu în general. Dar mă gîndesc în primul rînd la scriitorii mei preferați. Să încep cu Hemingway, de exemplu: s-a inspirat numai din viața lui. A scris despre primul Război Mondial, apoi despre viața boemă de la Paris, apoi despre anii cînd a stat în Spania, în Africa apoi cei douăzeci de ani petrecuți în Cuba, cu viața oamenilor pe care i-a cunoscut prin baruri, cafenele, porturi, tranșee. Salman Rushdie își înmoaie pana mereu în cerneala neagră a Indiei natale. Henry Miller pendulează mereu între Paris și New York iar romanele lui sînt strict biografice. Jack Kerouac a scris exclusiv despre călătoriile făcute de el, schimbînd doar numele personajelor. Kurt Vonnegut are un stil total diferit, atît de scris cît și din pdv al plot-ului. El spunea că nu rescrie niciodată, și că se gîndește bine înainte de a pune cuvintele jos și că dacă ceva a fost scris, apăi așa rămîne. Dar și romanele lui au puternice referințe biografice, de la primul, "Pianul mecanic", o metaforă, o sinecdocă a unei mari companii într-o societate distopică. Dar adevărata lovitură a dat-o cu "Abatorul 5", inspirat din participarea lui în WW2. Mark Twain povestește cu drag despre locurile idilice din America, de pe valea Mississippi-ului, apoi explorarea continentului, prin Nevada, California, mergînd și în jurul lumii. Iar cărțile lui de istorie sînt o reacție la inocularea indusă de scrierile din Anglia medievală de pînă atunci, aruncînd în aer prejudecățile, complexele unei culturi inferioare, fiind o declarație de independență tinerei națiuni. O. Henry își pune eroii și antieroii povestirilor lui să se desfășoare în mediul bine stabilit al Americii sfîrșitului de secol XIX, deși se poate petrece oricînd, atît este de actual. Julio Cortazar scrie despre povestiri complicate despre intelectuali, despre dragoste, acțiunea însă petrecîndu-se la Paris, unde și-a petrecut mare parte din viață și Buenos Aires, locul de unde-a venit. Despre Philip K. Dick se poate spune că a avut imaginație uriașă. Însă el a declarat într-un interviu că s-a inspirat din marii scriitori francezi și ruși (greu detectabil, zic eu, poate subconștient). Temele recurente din multe din cărțile lui sînt: universuri paralele, paranoia, idei care nu prea pluteau prin aer la vremea aceea. Problemele lui psihice și dependența de amfetamine l-au făcut să dea, zic eu, o altă dimensiune specificității realității de-atunci. De altfel, acțiunea din cărțile lui se petrece undeva prin America, în viitorul apropiat, în general în California, sau San Francisco Bay Area, unde-a și trăit de altfel. Haruki Murakami scrie despre alienare și nevoia de comunicare plasîndu-și acțiunea romanelor pe fundalul Japoniei contemporane. Iar Paul Auster despre New York, Brooklyn, Manhattan, mergînd puțin și în Franța, la Paris și în Provence, unde a locuit cîțiva ani.
Se spune că nimic nu e original. De asta în SUA nu se copyright-ează ideea, ci opera, deci modalitatea de exprimare. Cînd văd un film bun, sau citesc o carte, dacă mă uit ulterior pe net, aflu că multe dintre ideile de acolo au mai fost folosite și-n trecut. Ok. Există mai multe tipuri de scriitori: unii care exploatează mai bine realitatea, alții plonjează adînc imaginație de unde-și aduc ideile, sau există o sursă comună? Shakespeare (sau Marlowe, sau cine-o fi fost el) de exemplu nu a fost original din punct de vedere al plotului. Și-a luat ideile din diverse surse, piese vechi de teatru, poeme. Ceea ce-l diferențiază este stilul, neegalat pînă-n ziua de azi. La fel Boccaccio, cu povestirile din Decameronul său - niciuna nu-i originală, dar toate sînt delicioase! Să amintesc scrierile care au ca sursă legendele Olimpului, care și ele au ca sursă, unele, legende mai vechi, din Asia... Au toate acestea o sursă comună, în timp? Sau există mai multe izvoare, fără nicio legătură între ele? Tot ce este scris a mai fost scris odată? Sau totul este codificat, cum zicea Jung, în pattern-ul uman?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu