Liste și note

Urmăresc pe Net, fie prin acces direct fie via twitter ori FB cam 20, 30 de site-uri web cu filme și cărți – de exemplu pagini de specialitate ale unor ziare (străine, bineînțeles). Evident, nu am timp să trec regulat, zilnic, nici măcar săptămînal, prin toate. Mi-am făcut conturi pe două site-uri, imdb și goodreads, și pe care intru aproape zilnic. Însă ce mă enervează în ultimul timp e că de fiecare dată cînd termin de citit cîte-o carte sau de văzut un film, mă duc imediat pe unul din aceste două site-uri și știi ce care-i primul lucru pe care-l fac? Nu, nu să citesc cronicile sau comentariile, asta fac abia pe urmă. Să dau note! De la 1 la 10 stele pe imdb și de la 1 la 5 pe goodreads. Și acesta este un obicei prost, chiar foarte prost și de care trebuie să scap, cu cît mai repede cu atît mai bine. Acuma, OK, pe de o parte, este evidentă nevoia de a avea astfel de liste , mai ales în cazul meu, eu citind atît de mult și uitîndu-mă la atîtea filme, trebuind în acelși timp să le țin cumva urma. Apropo, chiar am făcut un bilanț: pe anul trecut am ajuns la o medie de vreo 65 de cărți și aproape 200 de filme. Poate că nu e mult, dar dacă te gîndești că mai merg și la servici, timpul liber pare în întregime ocupat. Și mai e și oboseala. Acuma, nu știu, poate fac totul prea în viteză, nu?, și ar trebui să savurez mai mult fiecare paragraf, fiecare secvență. Bine că nu-mi fac "todo" list-uri. Am încercat, dar nu mă țin de ele și în plus simt un fel de stringență, chiar o presiune în a urmări ceva, ca o programă școlară, un concept de care am avut mereu repulsie. Deși îmi place literatura, nu cred că mi-ar fi plăcut să fi făcut o facultate de Litere. Aș fi simțit mereu o frînă. De cînd eram mic îmi făceam liste cu cărțile pe care le-am citit, (dac-o caut atent și bine, cred că o mai am undeva prin casă). Mai apoi, în special de cînd au apărut erdeesu și upeceul, și deci de cînd am început să văd și filme pe bandă rulantă, trebuia evident să-mi fac liste și cu filmele pe care le-am văzut. Acum mi-am trecut toate aceste liste și pe Net, evident, și dînd și note simt că aș face un fel de reclamă operelor care-mi plac, fără a cîștiga altceva decît poate c-aș contribui cu un strop la o evaluare globală mai aproape de sensibilitatea mea. Asemănător cu faptul de a scrie pe twitter sau pe acest blog, deși știu că nu mă urmărește nimeni. Și mă enervez cînd văd că unele opere cărora eu le-am dat o notă mare sînt evaluate atît de prost, sau invers, file ele opere de duzină sau pretențioase, sînt considerate mari realizări. Iar comentariile proaste chiar mă stresează. Și chiar încep să ocolesc persoana care i-a dat o notă mică unei cărți a lui Kerouac de exemplu. Referitor la filme, este un lucru evident că cel mai prost criteriu de selecție posibil este imdb-ul. Un alt lucru negativ (deci pe lîngă faptul că nu mai ajung să le savurez) este că ajung să mă îndrăgostesc de ele. Ce vreau să zic cu asta. Paul Auster spunea în "Hand to Mouth", (citez): "nu mai vroiam să vorbesc despre cărți. Voiam să le scriu. Din principiu, mi se părea greșit ca un scriitor să se ascundă într-o universitate, mi se părea greșit să mă ascund printre prea mulți oameni la fel, să devin prea confortabil. Riscul era automulțumirea și odată ce acest lucru i se întîmplă unui scriitor, e pierdut." Nici c-aș fi putut să mă exprim mai clar. Apoi, ca să-mi continui ideea, simt că poate-mi dispersez atenția în prea mult stiluri. Tocmai cînd credeam că mi-am definitivat lista, constelația mea de scriitori preferați, că și descopăr unul nou și îmi zic "ah!, trebuie să citesc mai multe de asta", cum mi s-a întîmplat anul trecut cînd am citit cinci cărți de Anna Gavalda de exemplu. Sau îmi mai zic uneori: mai asta și gata. Sau: "mai citesc încă douăzeci de cărți" sau "încă o lună și apoi gata, mă pun pe treabă". Dar mai există cu siguranță mulți alți scriitori, nu-i poți citi pe toți decît dacă ești, știu și eu, critic. La fel și-n cazul filmelor. Numai anul trecut am văzut zeci și zeci de filme bune. Nu știu cîte ar trebui să vezi în total ca să poți spune că ai cît de cît o cultură cinematografică. Cîteva mii poate. Zece mii(?) Deși am observat că marii artiști nu sînt și consumatori de cultură, ba chiar aș îndrăzni să afirm că din contră. Ok, nu poți să te-apuci acuma să creezi ceva chiar începînd de la zero. N-ai cum să nu fii influențat. Ce vreau să zic, dacă n-ai văzut nici un film și te apuci să faci unul, probabil c-ar ieși ceva ca acum o sută de ani, cînd se făceau filmele fără nici o tehnică, doar din inimă. Și aici e iarăși un pericol. Din punctul meu de vedere de exemplu, trebuie să citesc mai critic, i.e. și cu mintea nu doar cu sufletul. Cum spunea J.J. Cale despre unii tineri chitariști, care prea "cîntă după ureche" doar. Și listele mă fac să tînjesc după mai mult și mai mult, ca și cum aș suferi de o poftă pe care nu mi-o mai satur, ca un fel de affluenza. Și, cum spunea Cioran (parcă), nu mai știu exact unde, citez din memorie: motivul pentru care citesc atît de mult este poate ca să-mi găsesc o scuză pentru a nu lucra, a nu scrie.