Fragmentarium de ianuarie

M-a impresionat videoclipul lui Adele - Someone Like You. Deși e acompaniată doar de un pian, vocea ei puternică face ca atmosfera sonoră să pară mai densă. Și versurile! Amintiri și regrete. Deloc dulceag: 'sometimes it lasts in love and sometimes it hurts instead'. Da, îmi amintesc cum mă plimbam și eu pe străzi pustii, dimineața, încerînd să mă-mpac cu faptul că prietena mea și-a găsit pe-altul. A fost dureros. Și cadrele alb-negru de pe malul Senei, într-un Paris pustiu, înnourat, opritul pe podul Alexandre III, rotitul cu 360 de grade al camerei. Uneori încruntată, alteori detașată, dar întotdeauna cu feeling. Și finalul, cînd nu vedem exact ce se întîmplă dar e sugerat cu camera rotindu-se repede într-un bar, ea privește într-un geam (sau oglindă) și omul care se îndepărtează pe acea stradă îngustă, după ce s-a uitat puțin înapoi.

Extraordinar ce multe corelații între atmosfera Istanbulului din romanele lui Orhan Pamuk și Timișoara copilăriei și adolescenței mele. Aceleași mentalități, aceiași oameni intoleranți și sălbatici, misogini, corupție, perioade de dictatură. Și textura: felurile de mîncare: pilaf, ciorbă, sarmale, griș, caramele, baclavale, pînă și pizza locală (o tocătură condimentată pusă deasupra unui aluat, care se vinde și la noi pînă prin nouăzeci și ceva cu titlul de pizza), ceai, compot de fructe, dulceață. Interioare de locuințe: bibelouri, milieuri. Oameni adunați în fața televizorului la tot felul de emisiuni, pagini de istorie, retrospectiva sportivă. Străzile aglomerate, prăfuite, pe care circulă maxi-taxi, sau cele pustii de la periferie cu haite de cîini vagabonzi. Cîrdul de ciori care străbate orașul. Pînă și în "Viața cea Nouă", capitolele care se petrec la facultate mi se par atit de familiare de parcă eu eram student acolo. Poate de asta Pamuk a avut (și are) succes în România.

Stroling videos pe Net. Filmatul cu o cameră în mînă în timp ce te plimbi printr-un oraș. De exemplu Parisul. Nu prea găsesc multe, nici măcar despre Paris. Sonorul este dat mai încet, dar subtitrările sînt extrem de interesante. Deși îmi dau seama autorul e american, se vede că e cineva care cunoaște cu adevărat, de mai mult timp, Orașul.