duminică, 7 decembrie 2014

Din nou despre cărți

Pentru cei care avem norocul să trăim în afara tîrgului lui Bucur și mai avem și obiceiul atît de rar și de hulit în estul și chiar și-n centrul Europei de a mai citi și cărți, există o perioadă de timp, cam de pe la mijlocul lui noiembrie pînă la mijlocul lui decembrie, în care nu prea vedem cărți nou apărute în puținele librării care-au mai rămas în oraș. Deși mi se pare că în noiembrie au loc cele mai multe apariții editoriale ale anului, ele sînt destinate întîi Gaudeamus-ului, un eveniment anual periodic din care Timișoara a fost eliminată, din motive oficiale prea puerile ca să le mai amintesc, iar din cele neoficiale aș menționa experimentele de îndobitocire a populației, practicate cu destul de mult succes de niște forțe care rămîn obscure (servicii secrete, sri, etc). Este evident că o populație prostită, i.e. care nu citește cărți, e foarte ușor de manipulat, (ca să nu mai amintesc de lipsa presei serioase și independente). Alții zvonesc că Ardealul oricum va fi cedat la schimb cu Moldova, așa că limba română ar trebui să dispară treptat din regiune, ipoteză care mi se pare din ce în ce mai puțin fantezistă și pe care am auzit-o de la un prieten al cărui tată este reformat practicant și căruia i s-a transmis în biserică drept sigur și stabilit acest lucru. Nu că biserica ortodoxă, cu preoții săi de origine strict rurală, materialiști, ar fi mai brează. Dar atunci să nu ne mirăm că țara asta, cu cele mai puține cărți citite pe cap de locuitor din UE, cu cele mai mici cifre din industria de carte, nu este dorită în Schengen. Personal cred că acesta este și motivul principal de fapt. Dar poate am deviat prea mult, și nu am obiceiul să privesc lucrurile de sus, ca dintr-o dronă (urăsc dronele, prefer viața la nivelul străzii), poate de vină-s recentele alegeri, la care nici nu am fost. Să revin. Rezultatul e că librarii se scarpină în cap cînd sînt întrebați despre noile apariții iar clienții dau din umeri, apoi se duc acasă și-și comandă online cărțile care-i interesează, nu din țară, fiindcă de sosit, sosesc tot cu întîrziere, ci de pe site-urile din străinătate, în engleză sau franceză sau italiană, cu tableta sau laptopul în poală, în timp ce se uită după miezul nopții la o emisiune pseudo-culturală de la tvr doi în care niște indivizi îmbrăcați la costum încearcă să combată întrebarea zaharisită "de ce nu se citește în România?" arătînd împrejur din unghiuri filmate cu grijă la puzderia de standuri pline cu cărți. De fapt poate că s-ar apropia mai mult de miezul problemei dacă întrebarea corectă ar fi "de ce în Occident se citește iar în România nu". Sau poate că nu. Poate e doar o problemă bun simț. Sau de marketing. Și poate nici nu e importantă cauza. Poate exista un remediu fără a cunoaște exact cauza, sau cauza se poate descoperi după ce se încearcă un remediu. Eu nu mă regăsesc în majoritatea cărților apărute la noi, multe din romanele traduse îmi par ultra-plictisitoare (ca să dau un exemplu: Raftul Denisei, care nu știu cui folosește), bănuiesc că-s publicate doar prin schimburi culturale, adică gratuit (a se citi: pe banii unui stat) și folosesc doar la umplerea unor rafturi. Altele-s traduse destul de prost, prea în viteză. O adevărată pacoste pentru cine nu știe o limbă străină sau nu își poate comanda din străinătate. Editurile, și nu doar cele de la noi, au fost luate pe nepregătite de Modiano, care-a luat Nobelul acum două luni. De fapt fost o surpriză plăcută și pentru mine, care i-am citit vreo șase-șapte romane, fiindcă mă interesa tematica - Parisul, anii șaizeci, memoria. Acum văd că i-au fost traduse dintr-un foc trei cărți și reeditate altele două, cam repede după părerea mea, suspect de repede, sper să fie editate ca lumea. Am să văd de Sărbători.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Beautiful!