Concentrare de sfîrșit de an

Ca-n fiecare sfîrșit de an (spun sfîrșit, deși mai avem mai bine de-o lună - decembrie e întotdeauna grăbită) în timp ce alții par că se relaxează, la noi în echipă, din contră, lucrurile se precipită. Deadline-uri, lucruri noi care intervin și trebuie profitat de un lucru nou apărut. Și lucrul într-un open space gălăgios face lucrurile să pară și mai greu suportabile. Nu știu cum unii colegi se descurcă atît de bine deși nu par că pun nici un efort deosebit, ca niște adevărați maeștri ai sprezzaturii. Am stat și m-am gîndit puțin, am pus lucrurile cap la cap și am găsit explicația: lucrează (și de-)acasă. I-am prins de cîteva ori spunînd ceva de genul: "asta am făcut-o aseară, acasă" sau "m-am uitat în week-end peste asta". Frumos, nu? Să mai spună cineva că nu se lucrează în țara asta! Deși întotdeauna lucrul ăsta mi s-a părut o formă de lipsă de respect față de colegi. Greșesc undeva? Sau poate acesta e secretul excelenței. Poate că la fel făceau și americanii cu care-am lucrat pîn-acum un an. Sau poate unii iau cuvîntul dedicare în sens literal, în sensul de a-ți dedica viața serviciului. Nu c-ar pune cineva cine știe ce pasiune aici, e mai mult lipsă de concentrare la birou și mai e și-un soi de teamă cred. Plus că nu văd de ce nu s-ar putea rezolva problemele de la lucru în timpul orelor de program și nu de-acasă.

Realitatea e că tensiunea asta face ravagii. Am un coleg pe care-l văd că are dificultăți de concentrare. Întreabă aceleași lucruri de mai multe ori, uită des ce-i spui. E adevărat că din zece-n zece minute se ridică și duce să vorbească la telefon, ba primește un sms ba îl sună cineva. Iar în fața monitorului vorbește singur, văd că se uită deseori împrejur și la mine-n monitor. L-am întrebat de cîteva ori dacă e stresat. Mi-a zis de fiecare dată că nu. Nu-l cred, dar ok, n-am să-l mai întreb. Altul rostește din senin cuvinte aiurea ca de exemplu: "buiacașa!". Mai are obiceiul de a plescăi și de a bate din palme în ritmul colindei Deck the Halls. Se scoală de pe scaun și se plimbă încoace și-ncolo prin birou (bine, tipul e și încrezut, mai că nu crapă de încrezut). Șeful merge cîteva rînduri mai încolo să discute cu alți colegi de la alte echipe. Secret Santa, company party și team-building-ul sînt doar alte trei lucruri în plus, inutile, la care nu mă mai pot gîndi și la care oricum nu vreau să particip. Și eu am o problemă, nu-mi iese un lucru de ceva timp, și e destul de prioritar, dar parcă nici nu mai am tragere de inimă să sap prin documente, să reîncerc alte abordări și doar am încercat atîtea dar fără nici un rezultat! Poate nu trebuie căutat un alt mod, radical, ci epuizate toate iterațiile. Ca-n backtracking. Dar poate că-s și eu obosit și mă gîndesc că după mini vacanța asta de Întîi Decembrie va fi mai bine.