Redescoperiri

Și anul acesta am fost atras de cîteva subiecte. Pe lîngă unele în ultimul timp treceam doar în fugă și de-abia acum au început să mă fascineze. Pe altele le-am abandonat acum mulți ani, nu știu de ce și acum mi-au revenit în forță. Am să dau mai jos pe scurt o listă a lor.

Cred că-n primul rînd, cronologic în lista de interese de anul acesta, a fost Perioada Edwardiană, pe care o adaug la lista perioadelor mele preferate din istorie. Influențat în special de seria de emisiuni a BBC-ului, Edwardian Farm și de cîteva episoade din Downton Abbey o consider ca un vîrf al civilizației umane. Virginia Woolf spunea că în decembrie 1910 lumea s-a schimbat. Dar cred că în bine, doar în primii ani.

Apoi Anglia. Da, săraca Marea Britanie care a votat pentru ieșirea din UE, spre uimirea tuturor. Țara cu cei mai mulți autori pe care i-am citit. O Anglie tradițională, cu oameni îmbrăcați în tweed, care-și îngrijesc grădina, o Anglie ca-n Doc Martin, serialul pe care l-am urmărit tot anul.

(Desigur), Italia. Am mers în ultimii trei ani acolo și m-am simțit super. Leagănul civilizației, continuatoarea Greciei, de la care a preluat toată literatura și filozofia, apoi locul unde a început Renașterea, contrareforma, locul unde s-a născut opera (și chiar și literatura modernă, Decameronul care l-a influențat pe Chaucer, care l-a influențat pe Shakespeare). E ceva magic acolo, catalizator.

Istoria. Da, istoria. Pe lîngă perioada edwardiană și Renaștere, am mai citit o grămadă de articole în primul rînd depre Evul Mediu, apoi despre imperiul roman și în ultimele luni despre Grecia Antică și Miceniană. A, și apropo de asta, mai amintesc aici de Michel de Montaigne (despre carea am citit în cartea lui Sarah Bakewell). Trebuie să-l citesc.

Bruce Springsteen. Nu l-am mai ascultat de vreo douăzeci de ani, apoi, dintr-o dată, cumva, prin februarie, deodată m-a izbit, cred că pe cînd ascultam pe Youtube One Step Up. Imediat mi-am downloadat discografia (pe care o ascult de atunci în buclă la servici) și super-documentarul The Promise. Apoi mi-am comandat imediat cele două cărți de interviuri cu el, cîteva DVD-uri cu concerte, apoi, în toamnă autobiografia Born to Run. Plus urmărit pe Youtube filmulețele live făcute de spectatori în concertele din turneul european de anul ăsta. Parcă toată lumea îi știa lirica.

Sheryl Crow (în luna asta). Împreună cu Springsteen, mă face să visez la America, sau, oricum, măcar la o lume liberă, a tuturor posibilităților. Acum vreo douăzeci de ani tipa mă speria. Siguranța ei world-weary, street smart, mă intimida, iar accentele country mă făceau să mă încrunt. Mi se părea parcă răutăcioasă, nu știu de ce, dar oricum, prea sociabilă pentru gustul meu și cu un stil de viață de trubadur, mereu pe drumuri, în turnee. Dar optica s-a inversat și acum o văd în o cu totul altă lumină, de cînd am văzut reportajul de pe CNN Style. Oh, și concertul Miles from Memphis - Live at The Pantages Theatre , cu accentele funk, cu luminile, m-a dat peste cap. Așa arată un concert în State, o combinație de vechi și nou! Și e și atît de drăguță!

Jean Michel Jarre. Din nou, după aproape douăzeci de ani (ce e cu cifra asta?). Am reascultat aproape toate albumele, pe care le știam aproape pe de rost și mi s-au părut la fel de expresive. Am citit forumuri, ca un nou fan, am urmărit interviurile postate pe Facebook și am avut ce vedea, mai ales că anul ăsta a scos două albume!

Literatura Fantasy. Nu mă mai satisface story-ul din postmodernism, așa că vreau altceva. Poate din cauza asta. Plus partea fantastică, magică, desigur. De ce nu? Am citit cam o duzină de cărți Fantasy anul ăsta.