Prin librării în Timişoara

O formă de opulență care-mi place este cea pe care-o văd (uneori) atunci cînd merg prin unele librării, uitîndu-mă la rafturile întregi pline, sau la cărțile de pe jos, încă nearanjate, ca la inventar, cum am văzut acum cîteva săptămîni în Cărturești: erau zeci de mii de cărți, albume, reviste, cd-uri, dvd-uri. Îmi venea să înot literalmente printre produse! Și tot nu găsesc uneori ce vreau, tot ce-mi cere inima, în general. Bine, eu nu găsesc ce vreau uneori nici în marile lanțuri de librării, ca Virgin sau Fnac, uneori nici pe Amazon (da!). Nu am o librărie preferată și-n general îmi cumpăr cărțile din mai multe locuri. Librăria Noi din Unirii mi se pare bine aranjată, deși e mică, și, lucru de apreciat, liniștită, nu au muzica dată tare, e cochetă aș zice, și are și cărți străine. Esotera însă, deși are un spațiu mai mare, are cărțile prost aranjate, de exemplu am văzut stive de cărți (în format mare, cartonate, albume) înalte de un metru, iar cele de literatură sînt înghesuite că trebuie să scoți afară două-trei cărți ca s-ajungi la cea care te interesează. Și spațiul e înghesuit – trei oameni la același stand creează un ambuteiaj descurajator. Și  vînzătorii sînt cam prea insistenți după gustul meu, deși au dreptate, pt. că-n haos-ul ăla chiar ai nevoie de-un ghid. Bine, nu-s nepoliticoși ca țațele de la Eminescu, ce aparține statului, cred, unde nu intru decît cînd chiar caut o carte care n-o mai găsesc altundeva, și dacă știu că am și mărunt fix. Uneori dacă pe site-ul editurii scrie despre o carte că e epuizată, sînt șanse mari s-o găsești aici, chiar dacă trebuie să te urci pe-o scară. Dar la E. nu au așa o ofertă largă; au însă cărți ale unor edituri locale, județene, ce n-au tiraje mari. Humanitas-ul vechi, E. Cioran, și-a expus cărțile pe rafturi cu cotorul spre cumpărător, cred c-au ajuns la un overload. Titlurile sînt mai greu de urmărit. Humanitas-ul 2, Joc Secund însă, are un spațiu mai larg de expunere, au fotolii într-o încăpere unde au loc lansări de carte, au și o cafenea (sau ceainărie, nu știu exact, că n-am stat să beau nimic, neavînd cu cine altcineva să merg prin astfel de locuri). Mă intrigă multele cărți și reviste despre arhitectură de acolo, oare chiar așa o mare căutare au? Mai nou au adus spre vînzare și cești de ceai. Cărtureștiul din Mall are mai multe cărți în engleză, ceea ce mă-nteresează mult: cărţi cu fotografii, picturi, despre filme, beletristică. Au sertare mari jos, de asta cred că trebuie să urci cîteva trepte în stînga, trepte pe care poți să stai. Și aici am văzut stive mari, dar cărțile sînt dublate și pe rafturi. Și m-e temă puțin de rezistența structurii bibliotecii, am un mic vertij. La ceainăria de aici am fost de cîteva ori, deși nu mă prea dau în vînt după ceaiurile lor. Văd că aici se stă, nu glumă, sînt oameni care citesc, scriu, desenează, lucrează la laptop, nu bîrfe. Se bagă muzică tare, lounge, jazz, au boxe mari, de lemn. Dar cumva mi se pare izolată din cauză că s-a deschis Altex-ul acolo, de unde nu poți ieși decît pe unde-ai intrat. Sper să țină. La Cărtureștiul de pe Mercy ajung mai des, prin pauza de prînz. Au albume cu foi lucioase, străine, iar cărțile sînt aranjate bine. Din cînd în cînd mă uit la muzică, dar prețurile la cd-uri mi se par cam mari (oare le cumpără cineva aici în Ro?) sau salariul meu prea mic, și urmăresc ofertele speciale la unele filme. Hm, promoții la muzică n-am văzut. Acum cîteva săptămîni s-a deschis Cartea de Nisip; aici mobilierul e din lemn masiv și încă miroase-a lac. Înăuntru e cam întuneric, doar cărțile sînt luminate cu spot-uri, ca la muzeu, într-un clar-obscur. Și aici am văzut expuse unele cărți care nu erau prin alte părți, sau cel puțin așa mi s-a părut. Cică aici poți face în unele zile schimb de cărți, trebuie să mă-nteresez, nu c-aș vrea să dau o carte, dar așa, ca socializare. Nu mai compar prețurile, sînt greu de urmărit, știu că Diverta le are mai mari la cărți, dar mai mici la dvd-uri. Tot la Diverta găsești și produse IT (Ipod-ul de acolo l-am cumpărat) și rechizite (hei, de ce nu se mai găsesc pixuri Bic simple?). Diverta din Mall s-a mutat un etaj mai sus, într-un spațiu puțin mai mic – au pe o masă întreagă expuse noutățile, actualizate. În loc să scadă chiriile în Mall, sînt nevoiți să reducă spațiile. Oricum au crescut nr.-ul locurilor nefolosite. Mai era librăria Noi de la Bastion, bine amenajată, spațioasă, aerisită, garinistă cu cărți bune din ultimul deceniu, dar prin toamnă pe-acolo era șantier, se făceau lucrări de infrastructură a fostei cetăți, nu știu, nu cred adică, după cum se mișcă lucrurile prin Ro, dacă s-au terminat. Cam atît. A, plus anticarii de lîngă Bega, Centru, Piața Sf. Gheorghe. 

Trăind în microuniversul pe care-l am la servici, sau uitîndu-mă la televizor, care este un model pentru mulți din colegii mei și deci pentru societatea din Ro, mi se pare uneori că nimeni nu mai citește nimic, că pe nimeni nu-i interesează cărțile, luate chiar în derîdere de multe ori, și că civilizația umană e-n pericol. Dar apoi merg prin librării și mă mai liniștesc. Nu, îmi zic. Există și aici oameni dornici de cultură, de literatură, de frumos. Librăriile au ajuns și un factor de socializare, prin faptul că servesc și ca ceainării/cafenele, și atrag și mulți tineri, lume bună, ajungînd locuri 'cool'. Unele ziare se vînd cu DVD-uri cu filme, la prețuri bune, sau au cărți legate-n piele ecologică, cum face de exemplu Adevărul, căruia i-a și crescut tirajul foarte mult. Nu contează că-s citite/răsfoite/urmărite superficial, sau fragmentar, este un fenomen sănătos, un balon de oxigen, un pas înainte al civilizației.